„Alice în Țara Minunilor”, de Lewis Carroll – interpretări vizuale

Una dintre cele mai populare cărți pentru copii, Alice în Țara Minunilor este genul de carte pe care o poți descoperi și redescoperi la orice vârstă, de fiecare dată cu valențe noi. Eu nu-mi amintesc s-o fi descoperit când eram copil, deși țin minte imagini și personaje, însă cred că sunt mai degrabă din desenele animate Disney decât din cărți ilustrate.

Așa că am descoperit-o pe Alice la maturitate și, mai ales, în momentul în care a trebuit să caut și să aleg eu una potrivită pentru copii. Am petrecut mai multe luni de zile căutând, mai întâi pe internet și prin cataloage, apoi prin manuscrise primite, cea mai frumoasă carte cu Alice. Concluzia a fost că nu există așa ceva, există însă nenumărate variante de cărți frumoase care o întruchipează, fiecare în felul ei, pe Alice. Întâmplarea face că de vreun an încoace (mai exact de la finalul lui 2015) pe piața de carte românească au apărut mai multe cărți ilustrate cu Alice în Țara Minunilor (posibil datorită ultimelor ecranizări).

Pentru pasionați, dar și pentru cei care nu au descoperit încă frumusețea acestei povești și nu știu ce versiune să aleagă, am făcut un articol cu aceste cărți ilustrate apărute recent. Evident că mai sunt și alte cărți cu Alice, dar eu mi-am propus să le prezint aici doar pe cele mai noi și care au și ilustrații. De asemenea, la finalul articolului am făcut și o listă de articole pentru cei care sunt interesați de alte versiuni celebre ale celebrei Alice. 

Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll, cu ilustrații de John Tenniel; trad.: Antoaneta Ralian, trad. versurilor: Ioan Ieronim (Ed. Humanitas, 2016)

Ediția de la Humanitas este una clasică: în ea găsești întreaga poveste scrisă de Lewis Carroll, într-o traducere considerată și ea clasică pentru literatura română (Antoaneta Ralian și Ioana Ieronim) și, de asemenea, reproduce și ilustrațiile originale, cele realizate de John Tenniel pentru prima ediție a cărții. Cartea este scrisă cu un font mare, ușor de citit, și poate fi potrivită pentru copii de la 7-8 ani în sus. De asemenea, este și o ediție de colecție (mai ales datorită ilustrațiilor originale), potrivită pentru orice bibliotecă de filolog sau de cititor împătimit. Cartea are 140 de pagini cu ilustrații alb-negru, iar formatul este de 13,4x20,5, paperpack cu flapsuri.

Alice în Țara Minunilor. Carte de colorat, cu ilustrațiile originale ale lui Sir John Tenniel (Ed. Litera, 2016)

Că tot l-am menționat pe John Tenniel, în lunga serie a cărților de colorat pentru adulți a apărut și una făcută după desenele originale din Alice în Țara Minunilor. Ilustrațiile au fost, evident, adaptate, mărite, decupate, puse în contexte diferite alături de tot felul de elemente decorative (chei, flori, inimioare, cărți de joc etc.) însă este recognoscibil stilul lui Tenniel. De asemenea, imaginile au alături citate din povestea lui Lewis Carroll, făcând, astfel, și mai ușoară intrarea în atmosfera cărții. Fanii lui Alice își pot colora astfel universul și personajele după pofta inimii în 96 de pagini pe format mare (28,7x22,4 cm).

Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll, text adaptat și ilustrat de Emma Chichester Clark; trad.: Veronica D. Niculescu (Ed. Nemi, 2016)

Tot de la John Tenniel pornește și ilustratoarea engleză Emma Chichester Clark, după cum mărturisește chiar ea: „Mi-am dorit dintotdeauna să ilustrez Alice, în parte pentru că în copilărie mi-am dorit să fiu Alice. Îmi plăcea personalitatea ei, hotărârea și tăria sufletească, felul de a gândi, lipsa de sentimentalism și, mai presus de toate, independența ei. Imaginile care o însoțesc fac parte acum din lumea noastră mentală și asta i se datorează lui Tenniel. Și versiunea mea îi datorează multe, însă am adăugat și un strop de interpretare proprie.”

Aceasta este varianta pe care, în cele din urmă, am ales s-o public la Nemi tocmai pentru că Emma Chichester Clark a reușit atât să păstreze specificul poveștii, cât și să-i dea o interpretare modernă, actuală. Alice nu mai are celebrul șorț alb, e îmbrăcată într-o rochie albastră foarte drăguță și modernă, e șatenă, nu mai e blondă, iar universul imagistic al lui Tenniel e mult mai prietenos și plin de culoare. Cartea are parte și de o minunată traducere în română realizată de Veronica D. Niculescu, care a tradus atât textul, cât și versurile. E potrivită pentru copiii mai mari de 4-5 ani, textul e scris cu un font mare, iar ilustrațiile sunt, de asemenea, pe un format mare, potrivit pentru cei mici. Cartea are 48 de pagini, un format de 23,5x29 cm, paperpack cu flapsuri.

Alice în Țara Minunilor, Biblioteca ilustrată Disney; trad. Aloma Ciomâzgă-Mărgărit (Ed. Litera Mică, 2016)

Recomandată copiilor cu vârsta peste 3 ani, această ediție reproduce imaginile din filmul de animație Disney din 1951. Textul este adaptat și „îmblânzit” pentru copiii mici, cu scris și ilustrații mari. O regăsim pe Alice cu părul blond și celebrul șorț alb, un iepure alb dolofan și o pisică de Cheshire asemenea, un pălărier cu joben, în ilustrații ce reproduc desenul animat și sunt potrivite pentru copii foarte mici. Cartea face parte din seria „Biblioteca ilustrată Disney”, are 72 de pagini full-color, coperta este cartonată, iar formatul e de 23x28 cm.

Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll, text adaptat de Arnica Esterl, ilustrații de Marina Marinelli; trad. Carmen Pațac (Ed. Univers Enciclopedic Junior, 2015)

Ca și varianta Emmei Chichester Clark, și această ediție este una pentru copiii mai măricei, de la 5-6 ani încolo. Ilustrațiile sunt mari și prietenoase, însă nu mai sunt pe fiecare pagină, uneori sunt doar vignete la început de capitol, iar unele pagini sunt pline cu text. Ca lungime, textul este intermediar între cel adaptat de Emma Chichester și textul integral, cartea având 61 de pagini în care alternează paginile full-color cu spread-uri (pagini duble full-color) și pagini pline numai cu text. Și aici ilustrațiile par a „moderniza” un pic originalul, avem iar o Alice fără șorțul alb, roșcată de data asta (sau, mă rog, un fel de șaten spre roșcat), dar și personaje destul de neobișnuite, cum ar fi pălărierul-arlechin, ce înlocuiește jobenul tradițional cu o scufie în dungi. Coperta este cartonată, iar formatul este cel mai mare de până acum, 22x30,5 cm.

Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll, cu ilustrații de Rébecca Dautremer; trad. din limba franceză: Aurelia Ulici (Ed. Vellant, 2016)

Ediția de față este, din punct de vedere vizual, inedită și spectaculoasă, dar nu este tocmai o carte pentru copii. Ilustrațiile talentatei Rébecca Dautremer se îndepărtează mult de imaginarul specific poveștii lui Lewis Carroll și cartea în sine mi se pare destinată mai mult cititorilor adulți decât copiilor. Formatul este mare, 21,5x26 cm, coperta este cartonată, textul și ilustrațiile sunt puse pe pagini separate, ilustrațiile sunt puse fie pe o pagină întreagă, fie pe o pagină dublă, iar fontul este destul de mic față de cele folosite în mod normal pentru cărțile de copii.

Ideea de a scrie cartea i-a venit lui Lewis Carroll (pe numele lui adevărat Charles Lutwidge Dodgson), în 1862, după o plimbare în aer liber pe care a făcut-o cu cele trei fiice ale decanului de la Christ Church, Lorina, Alice și Edith. Alice Lidell a fost, se pare, modelul real al lui Alice din Țara Minunilor, iar cartea a apărut 3 ani mai târziu, în 1865, cu ilustrații de John Tenniel. La aniversarea a 150 de ani de la apariție, editura Penguin a scos o ediție de lux a celor două cărți cu ilustrațiile originale: Alice’s Adventures in Wonderland and Through the Looking-Glass. Pentru pasionați am mai găsit un articol cu cele mai frumoase ilustrații la Alice în Țara Minunilor realizate în cei 150 de ani de la apariție, un altul despre evoluția coperților făcute pentru Alice în Țara Minunilor, celebrele ilustrații pentru Alice făcute de Salvator Dalí, ilustrații moderne realizate de artistul japonez contemporan Yayoi Kusama, ilustrații vintage și chiar un articol cu imagini din manuscrisul original cu ilustrații făcute chiar de Lewis Carroll. Vă mai puteți uita și pe 10 lucruri pe care nu le știai despre Alice în Țara Minunilor, Fă cunoștință cu adevărata Alice: Cum s-a născut povestea lui Alice în Țara Minunilor sau puteți vizita site-ul Alice în Țara Minunilor. Ca și povestea în sine și informațiile pe care le găsiți pe internet sunt inepuizabile.

În final, cea mai potrivită încheiere mi se pare a fi chiar comentarul lui Lewis Carroll referitor la povestea pe care a scris-o: 

The why of this book cannot, and need not, be put into words. Those from whom a child's mind is a sealed book, and who see no divinity in a child's smile would read such words in vain; while for anyone who has ever loved one true child, no words are needed. For he will have known the awe that falls on one in the presence of a spirit fresh from God's hands, on whom no shadow of sin, and but the outermost fringe of the shadow of sorrow, has yet fallen; he will have felt the bitter contrast between the selfishness that spoils his best deeds and the life that is but an overflowing love. For I think a child's first attitude to the world is a simple love for all living things. And he will have learned that the best work a man can do is when he works for love's sake only, with no thought of fame or gain or earthly reward. No deed of ours, I suppose, on this side of the grave, is really unselfish. Yet if one can put forth all one's powers in a task where nothing of reward is hoped for but a little child's whispered thanks and the airy touch of a little child's pure lips, one seems to come somewhere near to this.