Una dintre cele mai vii amintiri pe care o am din copilărie este felul în care, împreună cu sora mea, stăteam pe covor și răsfoiam Atlasul botanic și Atlasul zoologic fără să ne săturăm vreodată să revedem a nu știu câta oară același flori sau aceleași animale. Puse laolaltă, bogăția florei și a faunei ni se părea pur și simplu copleșitoare. Fiecare avea florile și animalele preferate sau detestate. Eu, de exemplu, nu dădeam niciodată pagina când ajungeam la insecte și gândaci, iar soră-mea când voia să mă pedepsească pentru că-i luasem o floare sau un animal preferat (ne însemnam preferințele) mă alerga prin casă cu atlasul deschis la pagina aia. Mai am și acum cărțile alea, sunt vai de mama lor, foile abia se mai țin de atâta răsfoit, însă o carte iubită e o carte folosită și, de fiecare dată când facem curat și dăm peste ele, încă ne mai întrebăm una pe alta: „mai ții minte cum ne jucam când eram mici?”.
Dincolo de anecdota asta personală, cred cu tărie că faptul că am avut aceste două cărți în casă încă de dinainte să știm să citim sau să facem la școală botanică și zoologie a contribuit mult la formarea noastră. Atât ca informație, cât și ca imaginație, atlasele alea au fost un început, iar a copilări având în casă astfel de cărți reprezintă pentru un copil o bogăție enormă. Interesul meu pentru istoria naturală, genetică sau paleontologie (de acolo am aflat prima oară despre dinozauri sau cum s-au devoltat oamenii din primate) au luat naștere de la aceste lecturi din copilărie.
De curând, Editura Humanitas a tipărit o serie de astfel de atlase științifice pentru copii, mult mai sofisticate decât cele din copilăria mea și mult mai artistic realizate: Animalium, Historium și Hărți. Am răsfoit cu mare plăcere primul dintre aceste volume, Animalium, de Katie Scott (ilustrații) și Jenny Broom (text), ce prezintă „regnul animal în toată splendoarea lui”. Ilustrațiile sunt absolut superbe, iar textul ce le însoțește este ușor de înțeles și, deși concis, foarte cuprinzător, reușind atât să ofere destule informații, cât și să suscite curiozitatea copiilor pentru a afla mai multe.
Terra, singura planetă pe care se știe că s-a dezvoltat viața (cel puțin așa cum o știm noi), este casa a peste 2 milioane de specii (descoperite până acum), iar Animalium este un „muzeu”, deschis la orice oră pentru oricine vrea să se bucure de bogăția formelor sale de viață. Apăruți acum 200 000 de ani, oamenii (homo sapiens, adică „omul înțelept”) fac parte din una dintre cele mai tinere specii de pe Terra, însă nu specia dominantă: aproape 97% din regnul animal e format din nevertebrate, iar 80% din totalul viețuitoarelor sunt insecte (și, având în vedere că, în fiecare an, se descoperă cam 10 000 de specii noi, e probabil ca acest procent să tot crească). Așadar, suntem specia dominatoare (teoretic și cea mai deșteaptă, dar nu pot să vorbesc pentru toți oamenii), însă trebuie să învățăm să respectăm toată această biodiversitate a planetei pentru că acesta este, de fapt, fundamentul vieții aici, la noi acasă.
Mi se pare absolut fascinant să poți descoperi cum o simplă nevertebrată cum ar fi buretele de baie (ca să n-o iau de la bacterii sau, și mai de departe, de la atomul de carbon) poate evolua în ceva mai complex (cum ar fi caracatița), iar apoi în ceva puțin mai complex (cum ar fi peștii, care reprezintă legătura între nevertebrate și vertebrate), de la pești să ajungem la amfibieni, apoi la reptile, apoi la păsări și mai apoi la mamifere (din care am evoluat și noi oamenii, deștepții Pământului, ca să zic așa).
Cartea este, teoretic, destinată copiilor (mai ales ca informație), însă, practic, ilustrațiile superbe și întregul concept o fac potrivită pentru orice adult de homo sapiens care e capabil să aprecieze frumosul. E genul de carte-obiect, frumoasă atât prin conținut, cât și prin aspect, și care poate fi pusă la loc de cinste în bibliotecă, dar nu ca să se strângă praful pe ea, ci ca să te bucuri de ea. Chiar dacă până la urmă foile ajung să se desprindă, iar cotorul să se slăbească. Cum ziceam, cărțile iubite sunt cărțile folosite, iar cei care vor să investească în viitorul copiilor merg la sigur, zic eu, cu astfel de cărți frumoase care le pot dezvolta inteligența și imaginația.
Pentru mai multe detalii, puteți vedea câteva pagini pe site-ul editurii, ca să vă faceți o idee asupra textului și a ilustrațiilor, și aici aveți un foarte frumos booktrailer. Iar mai jos, câteva fun facts și imagini, doar așa ca să vă incit curiozitatea.
Fun facts:
● dacă se opresc din înotat, rechinii se scufundă;
● temperatura la care sunt ținute ouăle de broaște țestoase, crocodili și șopârle, influențează sexul puilor;
● crocodilii au auzul atât de fin, încât pot auzi strigătele puilor când aceștia sunt încă în ou;
● șoimul călător are cea mai mare viteză dintre toate viețuitoarele de pe Pământ: poate atinge 389 km/h când se năpustește asupra prăzii;
● cel mai rapid mamifer terestru este ghepardul care poate atinge o viteză de 104 km/h;
● pasărea care atinge cea mai mare altitudine este vulturul Rüppel care poate ajunge la 11 000 de metri înălțime;
● deși este cea mai mică pasăre (13 cm), pasărea colibri este singura care poate zbura cu spatele;
● intensitatea nuanței de galben de pe burta pițigoiului indică cât de multe omizi galbene sau verzi a mâncat;
● liliecii nu pot ieși la vânătoare pe ploaie, sistemul lor de orientare bazat pe măsurarea distanței cu ajutorul sunetului (ecolocația) este perturbat de sunetul picăturilor de ploaie;
● focile sunt înrudite cu lupii și urșii, iar balenele și delfinii cu animalele copitate, cum ar fi hipopotamul (nu spun mai multe, vă las să vă puneți întrebări și să descoperiți).
Scrie un comentariu