Cel de-al cincilea roman din proiectul Hogarth Shakespeare, Băiatul cel nou, de Tracy Chevalier, este Othello, de William Shakespeare, reimaginat.
Tracy Chevalier transpune Othello la începutul anilor 1970 într-o școală de suburbie din statul Washington, unde puștii bat mingea, sar coarda, se îndrăgostesc cu repeziciune până la ora prânzului și tot la fel de ușor își însușesc prejudecățile rasiale ale părinților și profesorilor lor. Interpretarea concisă și electrizantă semnată de Tracy Chevalier pune în lumină consecințele rasismului, geloziei și fricii.
Viața unui elev nou-venit nu e niciodată simplă. Dar dacă pielea lui are altă culoare decât cea a colegilor săi, lucrurile devin și mai complicate. Obișnuit să se mute des, Osei (prescurtat O.), fiul de 11 ani al unui diplomat din Ghana, este uimit că la cea de-a patra școală la care ajunge este singurul elev de culoare. Unii dintre colegii lui sunt derutați, alții sunt neîncrezători în ceea ce-l privește și întrebările care i se pun sunt de multe ori caraghioase. Însă Dee, cea care e desemnată să-i prezinte școala și regulile ei, îi arată o simpatie sinceră. Osei i se pare fetei atrăgător și interesant, deosebit de băieții pe care îi cunoaște.
Numai că Ian nu poate suporta prietenia dintre băiatul negru și cea mai populară fată din școală și nici faptul că Osei excelează la sport, punându-i astfel în pericol statutul de stăpân absolut al curții școlii, adjudecat pe parcursul anilor prin agresivitate, șantaj și intimidare, și hotărăște să se folosescă de slăbiciunile și temerile celorlalți pentru a-i pune capăt. Cu o abilitate psihologică uimitoare, el începe să țeasă ițele unei intrigi prin care îi manipulează pe toți ceilalți. Până la sfârșitul zilei, viețile protagoniștilor – elevi și profesori deopotrivă – se vor schimba pentru totdeauna.
Rescriind într-o manieră originală tulburătoarea dramă shakespeariană, Tracy Chevalier vorbește o despre rasism, gelozie, violență și trădare.
„Am ales să reimaginez Othello fiindcă aceasta este prin execelență povestea unui outsider și, într-un fel, sunt și eu un outsider, de vreme ce-am trăit o mare parte a vieții mele ca americancă în Marea Britanie. Nu am avut parte de același fel de discriminare de care are Othello, dar sunt fascinantă de felul în care oamenii îi tratează pe cei care sunt altfel decât ei. Am decis să plasez Băiatul cel nou într-o școală americană din anii 1970, adică perioada în care am crescut eu. Am mers la o școală în care cei mai mulți elevi erau negri, deci am putut să aflu ce înseamnă să fii judecat după culoarea pielii tale.” (Tracy Chevalier)
„Tracy Chevalier își dă măsura talentului prin felul în care reînvie în romanele ei epocile și atmosfera acestora, iar Băiatul cel nou nu face excepție. De la tivul brodat cu flori al jeașilor evazați și pâna la pocnetul corzilor pe asfaltul locului pe joacă, scritoarea suprinde nu numai spiritul unei perioade, cu rasismul ei ocazional, ci chiar esența copilăriei din anii ʼ70. O reimaginare măiestrită și puternică a unei povești clasice.” (San Francisco Book Review)
„Cu un dinamism care îți taie răsuflarea, Chevalier mută Othello într-o școală elementară dintr-o suburdie din Washington, D.C, unde, la locul de joacă, otrava intrigilor este la fel de răspândită ca la orice curte regală... Interpretarea concisă și electrizantă semnată de Tracy Chevalier scoală la iveală cu minuțiozitate tragedia rasismului, a sexismului, a geloziei și a fricii.“ (Booklist)
În seria „Hogarth Shakespeare”, mari scriitori contemporani revizitează piesele shakespeariene:
Jeanette Winterson, Poveste de iarnă
Howard Jacobson, Neguțătorul din Veneția
Anne Tyler, Îmblânzirea scorpiei
Margaret Atwood, Furtuna
Tracy Chevalier, Othello
Edward St Aubyn, Regele Lear
Jo Nesbø, Macbeth
Gillian Flynn, Hamlet
TRACY CHEVALIER s-a născut în 1962 și a copilărit în Washington, D.C. În 1984 a absolvit Oberlin College cu o diplomă în literatura engleză, dar a părăsit Statele Unite la 22 de ani, stabilindu-se în Anglia. După ce a lucrat câțiva ani ca redactor de carte într-o editură, a obținut masteratul în literatură la University of East Anglia. A debutat în 1997 cu romanul Albastru pur (The Virgin Blue), care devine imediat bestseller, iar doi ani mai târziu a publicat Fata cu cercel de perlă (Girl with A Pearl Earring), un fenomen editorial internațional, ecranizat în 2003, cu Scarlet Johansson și Colin Firth în rolurile principale. Romanele ce au urmat au consacrat-o definitiv, cititorii fiind fascinați de bogăția detaliilor istorice prin care creează adevărate tapiserii literare: Îngeri căzători (Falling Angels, 2001), Doamna și licornul (The Lady and the Unicorn, 2003), Simetria de temut (Burning Bright, 2007), Făpturi uluitoare (Remarkable Creatures, 2009), Ultima fugară (The Last Runaway, 2013) și La marginea livezii (At the Edge of the Orchard, 2016). A fost editorul antologiilor Twentieth-Century Children’s Writers Reader (1989) și Reader, I Married Him: Stories Inspired by Jane Eyre (2016). Invitată să facă parte din Proiectul Hogarth Shakespeare, scriitoarea se inspiră din atmosfera școlii din copilăria ei în romanul Băiatul cel nou (New Boy. Othello Retold), apărut în 2017. Tracy Chevalier este membră a Societății Regale de Literatură din Marea Britanie. În prezent trăiește la Londra alături de familia sa.
Băiatul cel nou, de Tracy Chevalier (fragment în avanpremieră)
În clipa în care băiatul de culoare pășise în curtea școlii în dimineața aceea, Ian simțise că se mișca ceva. Probabil așa e la cutremur, când pământul se reașază sub tine și devine nesigur. Elevii avuseseră la dispoziție aproape tot anul – de fapt, ultimii șapte ani de școală elementară – ca să-și formeze grupuri închegate, cu ierarhie clară de lideri și subordonați. Totul mergea perfect, până când a apărut un băiat care să destabilizeze lucrurile. Un șut formidabil, o mână mângâind obrazul unei fete, și ordinea se schimbase. L-a privit cu atenție pe O., așezat acum la rând, și a înțeles că exact sub ochii lui avea loc o rearanjare a ordinii general acceptate prin includerea acestui nou lider – micile mișcări făcute de ceilalți elevi care se întorceau abia sesizabil spre el, de parcă ar fi fost o lumină pe care o urmau, asemenea plantelor ce caută soarele. În timp ce Ian urmărea cu privirea scena, Casper a venit în spatele lui O. și a început să discute cu el. A arătat către gard, evident discutând despre lovitura lui O., și au încuviințat amândoi. Într-o singură zi, băiatul de culoare câștigase respectul celui mai simpatizat băiat din școală, devenise iubitul celei mai simpatizate fete din școală și râsese cu iubita lui Ian – și nu era nici măcar ora prânzului.
„Simpatizat” era un cuvânt care nu l-ar fi putut niciodată descrie pe Ian. Nimeni nu vorbea și nu râdea cu el. De mult nu se mai întâmplase asta. Nu știa exact din ce motiv, însă devenise pe nesimțite băiatul de care se temeau cu toții, dar pe care nu-l respectau. Nu era ceva ce planificase, dar când începuse clasa a patra și pășise pe terenul celor mari, fratele lui intrase la secundară și Ian se trezise moștenind o poziție de putere pe care puțini o puneau sub semnul întrebării. Odată cu ea, veniseră și beneficiile neoficiale: bani de prânz de la cei mai mici, un loc lângă ușa sălii de sport, departe de profesori, ori de câte ori voia, statutul de căpitan al echipelor de kickball și softball, și Rod, asistentul și apărătorul său – deși Ian ar fi preferat să nu aibă pe post de mână dreaptă un asemenea bufon.
S-a auzit fluierul și Ian a ridicat privirea, știind că lui îi era adresat. Elevii aliniați dispăreau înăuntru și domnișoara Lode flutura din mână spre el, să vină. Până și profesorilor le era puțin teamă de Ian; ea n-avea să-l pedepsească pentru că a stat după el, deși mai târziu avea să se plângă în cancelarie. Odată ascultase la ușă și auzise un profesor spunând: „Ian e ultimul din familia Murphy, nu-i așa? Sper că nu mai are vreo soră care să vină pe furiș din spate! Nu cred c-aș mai suporta încă un Murphy, după el și frații lui. Mi-am plătit păcatele cu vârf și îndesat, cu familia asta”. „Ei, o să i se taie lui aripile la secundară!” i-a răspuns celălalt. „O să fie un biet peștișor în ditamai lacul.” Cei doi au chicotit.
Pentru acele râsete, Ian le zgâriase ambele mașini cu cheia. Din câte își dădea el seama, frații lui continuau să fie peștii cei mari. Cel născut înaintea lui fuma acum și zicea că mersese până la capăt cu iubita lui.
Înainte de a porni către ușile școlii și a intra în urma colegilor săi, Ian a trebuit să facă un mare efort de voință pentru a-și descleșta maxilarul și pumnii.
Când a trecut prin dreptul ușii clasei domnului Brabant, a aruncat o privire înăuntru. O. era așezat în banca lui și se uita peste o coală de hârtie. În picioare, lângă el, Dee îi întindea o foaie lui Casper, care îi zâmbea în stilul lui caracteristic. Un outsider care ar fi văzut scena ar fi putut crede că sunt iubiți. Dar băiatul de culoare nu observa nimic din toate astea. Ian a zâmbit sarcastic, grăbindu-se să-și prindă din urmă colegii. Acum știa ce să facă.
La țâșnitoarea de lângă clasa domnișoarei Lode, o elevă de-a patra se aplecase să bea apă. Ar fi fost foarte simplu pentru el s-o împingă în țeava robinetului ca să-i spargă buza; mai procedase astfel de multe ori și cu alți elevi. Însă astăzi, planul ce îi încolțise în minte îl făcea să se simtă generos, așa că a trecut pe lângă fată fără s-o atingă. Ea s-a ferit oricum.
Scrie un comentariu