Ceai la Metoc: o ceainărie ca o nuvelă de Eliade

Am ajuns la Metoc în prima zi când în București s-a simțit parfumul salcâmilor înfloriți. Nu mai știu exact cum am ajuns, Ema a fost călăuza mea, dar cred că, după câteva rătăciri pe niște străduțe cu case superbe, aș putea găsi din nou drumul spre oaza asta de liniște și de verdeață din mijlocul Bucureștiului. Chiar și drumul până acolo e foarte frumos, de exemplu, după ce am trecut de Batiștei, noi am vizitat și o bisericuță veche și răcoroasă, Biserica Oțetari, cu picturi de Gheorghe Tattarescu.

La Metoc am băut cel mai bun ceai rece de fructe și am mâncat o minunată prăjitură cu ciocolată făcută în casă. Noi am fost pe timp de zi, dar am auzit că noaptea grădina e plină de luminițe, iar atmosfera e și mai plăcută, așa că o revenire la ceas de seară se impune.

Pe pagina de Facebook Ceai la Metoc găsiți toate detaliile referitoare la orar (e deschis doar vara după-masă și niciodată în zilele când plouă) și la cum puteți ajunge. Mie vizita asta la Metoc mi-a rămas în minte ca o nuvelă de Eliade: după ce treci pragul porții parcă intri într-o lume paralelă, unde timpul se dilată, iar contururile lumii se estompează. Tind să cred că nu fabulez .