• „He cometido el peor pecado que uno puede cometer… no he sido feliz” - Jorge Luis Borges

Chestionar de cititor de cursă lungă – Ana Nicolau: „Cărţile bune trebuie vorbite”

Chestionar de cititor de cursă lungă – Ana Nicolau: „Cărţile bune trebuie vorbite”

Ana Nicolau este directoarea Editurii Nemira și cititoare de cursă lungă. A trăit printre cărți încă din copilărie și a ajuns să le iubească de timpuriu. Ana coordonează colecția de science-fiction și fantasy a Editurii Nemira, Nautilus, și colecția Nemira Young Adult, însă lecturile ei nu se limitează doar la aceste genuri. Eu am cunoscut-o pe Ana mai întâi prin intermediul cărților Nemira și, după ce am început să lucrăm împreună, am descoperit în ea nu doar un editor foarte priceput, ci și o prietenă minunată.

 

● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?

Privind soarele în faţă de Irvin Yalom, scriitor şi terapeut, o carte pe care (dacă nu mă înşel) chiar tu mi-ai recomandat-o la începutul anului. Este o carte despre moarte şi teroarea pe care o avem cu toţii în faţa morţii, iar Yalom abordează subiectul din această dublă perspectivă încercând prin exemplele discutate (extrase din diferite cazuri studiate în practica lui de cabinet) să ofere cititorilor câteva instrumente şi tehnici în lupta cu această anxietate.  

● Cum alegi cărțile pe care le citești?

Cărţile pe care le citesc se împart în două, chiar trei categorii: manuscrisele pe care le luăm în considerare pentru publicare, cărţile de business şi publishing pe care le citesc cumva tot pentru birou, şi lista mea de lecturi personale. Primele două categorii sunt destul de clare, ultima e mai aparte fiind vorba de o listă care se tot lungeşte în loc să scadă. Am moştenit de la tatăl meu o bibliotecă imensă, pe care şi eu o hrănesc continuu. Sunt destul de meticuloasă în alcătuirea biliotecii şi listelor de lectură, în schimb destul de haotică atunci când vine vorba de obiceiurile de lectură. În general, încerc să mă păcălesc şi să ţin lângă pat şi fotoliu numai acele cărţi pe care le am pe listă ca musai de citit, ca să nu fiu tentată să dau o raită prin bibliotecă şi să ajung cu altceva în braţe. Aşa că am ajuns să am două scaune pe post de turn de cărţi la capul patului din care citesc alternativ, în funcţie de dispoziţie. Citesc mai multe cărţi odată, asta e clar, şi de obicei alternez cărţile de ficţiune cu o carte de filozofie sau istorie.    

● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?

Ha, de obicei cu prima persoană cunoscută care-mi iese în cale! După ce am citit o carte bună, simt întotdeauna nevoia să vorbesc despre ea, asta înseamnă că de multe ori colegii de la birou sunt primii care suferă a doua zi. Apoi am câţiva prieteni buni cu care fac schimb de cărţi şi impresii când ne vedem. Îmi place la nebunie ideea unui club de carte tocmai din acest motiv: cărţile bune trebuie vorbite, de aici şi Clubul de lectură Nemira pe care l-am înfiinţat acum câţiva ani.

● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?

Nu ştiu dacă aş spune că m-a dezamăgit, dar am câteva cărţi la care am renunţat. Cea care-mi vine prima în minte e De veghe în lanul de secară a lui Salinger, pe care ştiu că toată lumea o adoră dar eu n-am putut s-o înghit.

● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?

Nu cred că aş descuraja pe cineva să citească o carte. Le-aş putea spune că mie nu mi-a plăcut din cutare sau cutare motiv, dar până la urmă cred că şi din cele mai proaste cărţi pe care le-am citit am învăţat ceva.

● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?

Hm, nu ştiu dacă ar fi neapărat surprinşi de o carte, cât de faptul că am o întreagă bibliotecă de teologie acasă (moştenită de la tatăl meu).

● Citești literatură română contemporană?  Ce cărți ai recomanda?

Am început să citesc literatură română contemporană destul de târziu şi încă mai recuperez. Dintre preferatele mele de până acum: Supravieţuirile lui Radu Cosaşu, Simion liftnicul a lui Petru Cimpoeşu şi Gravitaţie de Svetlana Cârstean. 

● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești?

Nu prea am fantezii cu locul ideal de citit. Îmi place să citesc afară, la soare, în hamac dacă se poate, dar mă mulţumesc şi cu un petic de iarbă. Şi îmi place să citesc în cadă. Cred că cea mai tristă perioadă din viaţa mea a fost când am locuit într-o garsonieră în Cotroceni unde nu aveam cadă.

● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?

Ah, e simplu, i-aş găti cina lui Zorba, şi apoi ne-am pune pe dans şi vin. Berea altă dată.

● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?

Prima care îmi vine în minte e Alexis Zorba. Apoi imediat mă duc cu gândul la Memoriile lui Hadrian. Dar cred că l-aş lua totuşi pe Zorba.

● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?

Nabokov, Lectures on literature, Andrew Solomon, Far from the Tree, Dostoievski, Fraţii Karamazov, David Grossman, Până la capătul pământului, Octavio Paz, Dubla flacără.

● Îți aduci amine cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?

Da, deşi am început să citesc de mică, cred că abia pe la 9 ani am început să fiu cu adevărat pasionată de cărţi, când am descoperit romanele lui Jules Verne. Cred că am visat de mii de ori cum ar fi să călătoresc cu balonul prin Africa sau să descopăr izvorul Amazonului, să fiu pe submarinul Nautilus cu căpitanului Nemo sau să cobor în centrul Pământului. Trăiam cu totul în lumea aia şi era minunat.

 

Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Ana Nicolau

 

Alexis Zorba, de Nikos Kazantzakis

Anna Karenina, de Lev Tolstoi

Moartea lui Ivan Ilici, de Lev Tolstoi

Memoriile lui Hadrian, de Marguerite Yourcenar

Din inima Africii, de Karen Blixen

Amintiri, vise, reflecţii, de C.G. Jung

Meditaţiile lui Marcus Aurelius

Hamlet, de William Shakespeare

Lupul de stepă, de Herman Hesse

The Year of Magical Thinking, de Joan Didion

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Să creștem cititori de cursă lungă

Din septembrie 2015 am început un nou capitol în viața mea profesională, o aventură frumoasă, alături de Ana Nicolau și Editura Nemira. Capitolul se numește Nemi și este o editură de cărți pentru copii prin care ne-am propus să creștem „cititori de cursă lungă”, așa cum ne place să spunem.

„Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini”, de Jean-François Solon (fragment)

Editura Nemira publică „Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini”, de Jean-François Solon, povestea a 11 cupluri regale care au scris istoria împreună, din Antichitate și până în epoca modernă.

Concurs Nemira: cărți de la mic la mare [încheiat]

Cum luna august este considerată, prin excelență, luna vacanțelor, am zis că ar fi numai bun un concurs cu cărți pe care să le puteți pune în bagaj.

3 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. mdah 22-07-2017 21:39

    ce se intampla cu noutatile literare? erau un etalon pentru mine...

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 24-07-2017 22:54

    Vara apar foarte puține cărți noi, una-două pe săptămână, e vacanță editorială, așa că voi relua articolul la toamnă. Mulțumesc pentru interes și apreciere!

  3. Alexandru 19-07-2017 08:47

    Și eu care credeam că dna Nicolau s-a apucat de citit manuscrisele debutanților de la ultimul concurs organizat de editura Nemira. Un exemplu viu că pasiunea pentru citit nu te face și un manager bun într-o afacere moștenită. Nu e un comentariu răutăcios, sunt doar dezamăgit de incompetența și neseriozitatea la care această editură a ajuns.

    Raspunde