Chestionar de cititor de cursă lungă – Ana Maria Onisei: „Aș ieși la cină cu Hemingway și sigur i-aș și pica în plasă”

Ana-Maria Onisei este jurnalist cultural și consultant de comunicare pentru OMA VISION și se ocupă de partea de comunicare pentru Festivalul George Enescu. A lucrat, de-a lungul timpului la mai multe cotidiene și reviste, iar acum o puteți citi pe blogul ei personal Ana-Maria Onisei. Stories with a view. Ana-Maria crede cu tărie că putem schimba societatea prin accesul la valorile culturale, spune că nu poate trăi fără sinceritate, emoție și intimitate și este, evident, cititoare de cursă lungă. 

● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?                                   

Sfârșitul, de Attila Bartis. Am citit-o cu pauze de respirație. 

● Cum alegi cărțile pe care le citești?

Cel mai mult îmi place s-o fac din instinct. Trec pe lângă rafturile din librărie și-mi imaginez că acele cotoare pe care stau scrise nume și titluri au fiecare energia lor. Aleg ce simt că arde. Apoi vin recomandările prietenilor, pentru că mă intrigă când cineva povestește cu pasiune despre o carte, mă face să vreau s-o descopăr. De curând mi s-a întâmplat ca o cititoare a blogului, Diana, să-mi trimită tocmai din Italia de unde locuiește o carte care îi plăcuse. M-a emoționat teribil, cu atât mai mult cu cât nu ne cunoaștem față în față, și cartea e următoarea pe lista de lecturi. Știu c-o să mă conectez de două ori, și cu rândurile, și cu emoția pe care Diana o ascunde de fapt în recomandarea asta. Cărțile pot spune multe despre oameni, la fel cum pot spune tot ce-i într-un suflet și nu reușim să spunem altfel. Urmăresc și critica de specialitate - mai puțină în ultima vreme, ce-i drept și din păcate, dar consistentă - citesc cu plăcere ce scrie Marius Chivu și de cele mai multe ori am încredere în ce recomandă sau nu. Sunt conectată și la ce e pe val, cu toate că, uite, încă nu mi-am înfipt dinții minții în cărțile Elenei Ferrante, deși mi-am spus că o s-o citesc după ce-a scris până și Bogdan-Alexandru Stănescu că e bună. Bogdan e coordonatorul colecției de literatură universală Biblioteca Polirom și știu că el chiar e un cititor - termenul potrivit e cititor profesionist -  ultra exigent.

● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?

O să râzi: mai întâi cu mine însămi. De asta îmi și place să citesc, fiindcă te provoacă să cobori pe dinăuntru și să lucrezi cu materia elastică de-acolo. Dacă n-o întinzi și răsucești, riscul e să te atrofiezi. Și mental, dar și emoțional.

Cu cititorii de pe blog, scrisul e pentru mine în primul rând o formă de-a transmite o emoție pe care am simțit-o și aș vrea să fie simțită, poate, și mai departe. Ador când oamenii se emoționează și trăiesc.

Cu prietenii, ba chiar uneori mă gândesc că s-or fi săturat de mine cu cele o mie unu de recomandări și dupa aia descopăr că și ei au tot o mie unu de recomandări și-atunci nu prea ne mai oprim.

● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?

Le uit repede. Țin minte doar ce mă lovește în stomac și asta și iau cu mine. Sînt relaxată în privința asta, nu port pică autorilor: să-ți placă sau nu o carte e o chestie foarte personală și are legătură mai ales cu rezonanța.

● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?

N-aș face asta într-un fel țintit. Cred în libertate.

● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?

Poate Apollinaire, Cele unsprezece mii de vergi - literatură foarte erotică publicată pe la începutul anilor 1900. Îi datorez această descoperire unui prieten. E o carte mică cu copertă roșie în ediția pe care o am, apărută la Institutul European din Iași în ‘90. Am destulă literatură erotică în bibliotecă. Și mai e și-un Baudelaire, Paradisuri artificiale, despre experiențele lui cu vin și cu droguri, în românește la Editura Art. Dincolo de marile cărți, îmi plac nișele. Și secretele. 

● Citești literatură  română contemporană?  Ce cărți ai recomanda?

Ceva citit chiar de curând, Ana-Maria Sandu cu Pereți subțiri, de-o intimitate sfredelitoare.

● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești?

Cum spuneam, îmi plac secretele. 

● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?

Aș ieși la cină cu Hemingway, nu l-aș invita. Și sigur i-aș și pica în plasă. Prefer vinul, l-aș bea cu Henry Miller pe o plajă în Grecia. Și mi-ar mai plăcea să le cunosc pe Iris Murdoch - știe atât de multe despre resorturile prin care funcționează oamenii - și pe Virginia Woolf, să văd cum își construiește gândurile strălucitor de inteligente.

● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?

Aș lua un om.  

● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?

Nujeen, Cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, despre care voi și scrie, am o poveste de spus aici, așteaptă de multe zile. Este o carte necesară în contextul geopolitic actual, și e și foarte emoționantă pentru că e editată în stil american: puterea experienței e pe primul loc - simplu și direct sub centură.  Ioana Nicolae, Pelinul Negru -   la fel, ticluiesc ceva. Un album Roman Tolici. Și Sfârșitul, de care ziceam la început, marchez și notez pasaje.

● Îți aduci amine cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?

Pe la 16 ani, când am citit Procesul lui Kafka, și după aceea Metamorfoza, Castelul și America. De fapt, după ce am citit Procesul, am căutat tot ce-am mai putut prinde, a fost ca un fel de spirală.

Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Ana-Maria Onisei

E greu și sigur o să uit ceva, sau mai bine spus pe lângă astea zece, aș mai adăuga încă zece și tot așa.

1. Ernest Hemingway,  Pentru cine bat clopotele
2. Philip Roth, Complexul lui Portnoy
3. Dostoievski, Crimă și pedeapsă
4. Henry Miller, trilogia Răstignirea trandafirie, și Colosul din Maroussi
5. Herta Müller, Regele se înclină și ucide
6. Radu Cosașu, Supraviețuiri
7. Poeziile lui Dan Sociu 
8. Attila Bartis, Tihna
9. Truman Capote, Alte glasuri, alte încăperi
10. Raymond Carver, Catedrala