Bogdan Munteanu lucrează part-time în industria IT, este scriitor și cititor de cursă lungă. A scris trei volume de proză scurtă, cel mai recent, Ai uitat să râzi, a apărut în 2016 la Ed. Nemira. Bogdan trăiește în Timișoara și se implică activ în numeroase campanii de încurajare a lecturii, una dintre cele mai cunoscute fiind seria de evenimente „Ce mai faci, scriitorule?” realizată în parteneriat cu librăria Cărturești.
● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?
Fără un sfanț prin Paris și prin Londra, de George Orwell. Cât de mult mi-a plăcut? Mm, uite, o colegă care n-a putut să vină la întâlnirea de douăzeci de ani de la terminarea liceului m-a rugat să aleg o carte și să i-o dăruiesc profului de engleză, din partea ei. Am ales Orwell-ul ăsta, nici n-am clipit.
● Cum alegi cărțile pe care le citești?
Pot să stau ore-n șir și să pierd vremea, da’ n-am deloc răbdare când am în față cărți sau mâncare. Când știu de ce anume mi-e poftă (de-o carte de călătorii, de pildă, sau, eu știu, de-un chefir), intru în librărie (deschid frigiderul) și iau cartea, chefirul. Alteori, văd pe cineva citind la o terasă sau observ o postare meseriașă despre o carte pe Facebook. Și mi se face poftă, o vreau fix p-aia, chit că mai am două cărți începute. Alteori, merg pe mâna vreunui amic, să zică, să zică, o carte, un ștrudel, ceva, repede! Comportament de mâncău, ce mai.
● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?
Cu Cristina. Îi povestesc, câteodată îi citesc, fii atentă, fii atentă, zi că nu-i mișto! Că are chef, că n-are, intră în joc, draga de ea. Altfel, am câțiva prieteni, vorbim despre cărți pentru că ne e teamă să discutăm chestii personale îndată ce ne vedem. Ne facem încălzirea, cum s-ar zice. Chiar așa, meseriașilor, ce-ați mai citit?
● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?
Michael Jordan. Viața, de Roland Lazenby. Cartea e foarte faină, dar traducerea m-a făcut (nu de puține ori) ba să izbucnesc în râs, ba să mormăi nu-i adevărat, bă, nu se poate așa ceva, ba să mă-ntreb dacă cei care s-au ocupat de cartea asta au pus vreodată mâna pe o minge de baschet. Și așa.
● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?
Acum câteva zile am văzut o fază cu doi adolescenți, într-o librărie. Ea a pus mâna pe o carte, cu gândul s-o scoată din raft, el a prins-o ușor de încheietură și i-a spus, cu un aer de știe-tot: faci o mare greșeală. Șmecheria a prins pe jumătate, tipa l-a pupat, a râs, da’ nu s-a lăsat, a luat cartea aia, cu toate că ăsta pupăcitu’ s-a îmbufnat. Cam așa funcționează, spune-i cuiva să nu citească o carte și fix p-aia o va citi. N-o să pun tunurile pe cărți, citiți ce-aveți chef, prieteni, eu o să mă rezum la pupat.
©foto: MIhail Vakulovski
● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?
Habar n-am. Cert e că încerc să mă țin de-o chestie – le trimit prietenilor cărți din biblioteca mea. Câteodată, putem vorbim de surprize. Ultima dată s-a-ntâmplat cu O lebădă sălbatică şi alte poveşti, de Michael Cunningham. Prietena căreia i-am trimis cartea mi-a scris că era într-un moment dificil când a găsit plicul în cutia poștală. Și că bucuria de a găsi pe neașteptate o carte a liniștit-o. Am nimerit-o cu Cunningham, e unul dintre autorii ei preferați. Cum de-am ghicit? Nu zic, că se duce farmecul!
● Citești literatură română contemporană? Ce cărți ai recomanda?
O, da, limba noastră-i o comoară... Uite, un top pe 2016:
Disco Titanic, de Radu Pavel Gheo (roman, Ed. Polirom)
Salutări lui Troțki, de Dumitru Crudu (povestiri, Ed. Univers)
Dodii, de Florin Dumitrescu (poezii, Ed. Nemira).
● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești?
Locul ideal se confundă, de cele mai multe ori, cu locurile din cotidian. Am mereu o carte în geantă, citesc, la fel de bine, într-o cafenea, la coadă la Billa, în holurile cabinetelor medicale, în taxi, în autobuz, pe o bancă din parc sau din mijlocul orașului, la ștrand, pe un șezlong, acasă, pe un colț de canapea sau pe terasă – n-am nicio treabă cu locurile, ideale, reale, tot un drac. În sfârșit, să nu-l uit pe taximetristul ăla. Am mai povestit despre el, e chiar tare tipul, citește la semafor, la roșu, cică domle, eu pierd ani de zile cu blocajele din trafic, doar n-o să-i pierd aiurea! Ăhm, hai că-s curios, ce-ar răspunde el la întrebarea cu locul ideal? Dacă o să-l mai prind, promit că-i dau să completeze chestionarul tău de cititor de... cursă lungă.
● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?
Cu Marius Aldea aș ieși oricând. E prietenul meu și mi-e tare drag. Și e un poet foarte bun. Nu l-aș da pe un altul. Aș ieși și cu Neluță, personajul lui din Sinistra. I-auzi, prietene, când îl vizităm? Spune-i să pregătească o mămăligă d-aia bună!
● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?
Orbirea, de Elias Canetti. O citeam când m-am gândit să mă apuc de scris, acu vreo opt ani. Da, da, pe-asta aș lua-o, poate mi-ar veni niște idei și pe insula aia pustie, mai știi?
● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?
Upsi, nu am nicio carte lângă pat. Patul e singurul loc în care nu reușesc să citesc. Oricât de mișto e cartea, oricât încerc să fac pe Prâslea, nu-mi iese, nu-mi iese niciodată, după câteva pagini mă pocnește un somn de nu mă văd. Cât despre cartea de care întrebi, e în rucsac. Pereți subțiri, de Ana Maria Sandu (Ed. Polirom).
● Îți aduci aminte cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?
Da. Când eram mic, o vedeam pe maică-mea citind din când în când. M-a făcut curios. Asta a fost tot. Foarte simplu, nu? Săru’mâna, mamă, oare ce citești acum?
Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Bogdan Munteanu
Schițe și povestiri, de A. P. Cehov
Bartleby, de Herman Melville
Luna și doi bani jumate, de William Somerset Maugham
Moartea lui Ivan Ilici, de Lev Tolstoi
Soț și soție, de Zeruya Shalev
Trado, de Svetlana Cârstean & Athena Farrokhzad
Gottland, de Mariusz Szczygieł
Dulcele bar, de J.R. Moehringer
Drumuri prin Europa, de Karel Čapek
Catedrala, de Raymond Carver
©cover foto: Florin Iaru
Scrie un comentariu