Horia Ghibuțiu este cititor de cursă lungă și jurnalist de profesie, cu o vastă experiență în domeniu (a scris la Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul, TV mania, Viva!, Weekend Adevărul), iar acum îl puteți citi pe blogul său Jurnalul unui ziarist fără jurnal. E un cititor asiduu, mare fan al lui Amos Oz, Murakami sau Paul Auster, dar și al literaturii române, pe care o cunoaște atât din cărți, cât și din întâlnirile la bere cu autorii contemporani. Horia a scris și o carte, Aici era cândva un titlu, pe care a publicat-o exclusiv online, o antologie de texte născute „din fronda unui gazetar cărunt faţă de liberalizarea haotică a actului jurnalistic din epoca Internetului”. Este un om de o extraordinară delicatețe și cu mult umor, iar eu mă bucur mult că am avut prilejul să-l cunosc.
● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?
Cutia neagră de Amos Oz. A fost, de fapt, o reîntâlnire – mă apucasem de ea și am abandonat-o, cine mai știe de ce, ca pe o necunoscută într-un oraș străin, cu care ai făcut un scurt schimb de priviri și nu vei afla niciodată cum vi s-ar fi schimbat destinele dacă ați fi intrat în vorbă. Acum, însă, am sorbit cu nesaț Cutia neagră, ca pe orice carte de-a lui Oz care mi-a căzut în mâini. M-am apropiat greu și târziu de Oz, însă fără umorul lui crud și inteligent, tipic evreiesc, aș fi fost un cititor mult mai sărac.
● Cum alegi cărțile pe care le citești?
Ca orice bărbat care se teme cumplit de faptul că s-ar putea plictisi (nu mi se întâmplă, dar de când am auzit la tata că nu înțelegea cum se pot plictisi oamenii când sunt atâtea de făcut, mi-a rămas angoasa asta: „dacă mă voi plictisi?!”), merg pe cărări bătătorite. Adică aleg autori pe care îi știu, e o fixație care funcționează impecabil. Al doilea criteriu e răsfoiala în librărie: pipăi, citesc un pic, dacă-mi place, mă apuc. Al treilea criteriu îl reprezintă cărțile din zestrea soției mele – când nu știu ce să încep, pur și simplu întind mâna în bibliotecă. Al patrulea, desigur, sunt recomandările, pe care le găsesc pe bloguri ca al tău. În fine, așa cum vom avea mereu Parisul, așa am și eu tot timpul alternativa Kindle, unde am „depozitate” peste două mi de titluri. Baterie să fie, în rest e simplu.
● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?
O parte dintre ele, chiar cu prietenii care le-au scris – e mișto să cunoști scriitori. Apoi, cu soția mea, doar că n-o mai copleșesc cu informații, ca în perioada în care voiam să o epatez, ci discut cu franchețe, aproape la obiect 
.
● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?
Ai deschis o rană veche cu întrebarea asta. După ce am scris, cu mâhnire, despre presupusa colaborare a lui Milan Kundera cu serviciile secrete, n-am mai citit un rând scris de el, n-am mai putut, deși mi-a fermecat mulți ani. A fost, vorba lui Havel, o „Largo desolato”...
● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?
Underground de Murakami, pentru că nu e beletristică, ci un documentar, excelent scris altminteri, despre atacul cu gaz sarin din metroul japonez. La fel, Eating animals a lui Jonathan Safran Foer, deși e o investigație formidabilă și ar transforma în vegetarieni și pe canibalii dintr-un trib vizitat de un misionar dolofan...
● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?
A, n-am Dan Brown, dacă asta voiai să întrebi. S-ar putea să fie vreo două cărți de Coelho, știi cum se spune, cunoaște-ți inamicii...
● Citești literatură română contemporană? Ce cărți ai recomanda?
Citesc mai puțină literatură română decât s-ar cuveni, mi-a rămas, presupun, avântul cosmopolit din adolescență. Solenoidul lui Mircea Cărtărescu l-aș recomanda oricui, oricând, oriunde.
● Care ți se pare locul ideal ideal pentru citit și, care este, de fapt, locul real în care citești?
Fotoliul bunicii mele, care între timp a ajus în locuința mamei mele, doar că, deși stă la patru stații de mine, ajung mai rar decât trebuie și doar n-o să citesc în alea 30 de minute petrecute cu ea. Citesc mai ales în metrou și, respectiv, în pat, cu o cățelușă în brațe și alta la picioare.
● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?
Pe Conan Doi al lui Vlad Mușatescu l-aș invita la cină, că era un mâncău și-un haplea. Și pe personajele lui Bohumil Hrabal care nu puteau adormi cu gândul la cârnații din pod. Nu uit de Trurl, dintr-o carte care mă obsedează, Cyberiada a lui Stanislaw Lem: aș hăpăi oricând cu acest Prinţ Titular şi Independent al Murvidraupiei, Abominentiei, Infamoriei şi Mârşavoriei, Conte Ereditar de Trundo şi Morigundo, Electro-Octomăciucar al Brazelupei, Condolondei şi Pratalaxiei, precum şi Marchiz de Gund şi Lund, Guvernator Extraordinar al Fluxiei şi Pruxiei şi, totodată, General Capitular al Ordinului Mendiţilor şi Mare Preot al Principatelor Pyt, Myt şi Tamtadryt.
Am ieșit și ies de câte ori pot, la bere sau ceva mai fin, cu Andrei Crăciun, Adrian Georgescu, Răzvan Exarhu și alții de teapa lor. Iar cinele cu Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieș, Vladimir Tismăneanu, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu sunt amintiri neprețuite.
● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?
Cele două suflete ale Oliviei, a lui Karinthy Frigyes, Peripețiile bravului soldat Švejk în Războiul Mondial, de Jaroslav Hašek, orice de Anton Pavlovici Cehov și William Shakespeare.
● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?
Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri, de Radu Paraschivescu, Teze și antiteze la Washington, de Vladimir Tismăneanu, Exitus, de Adrian Georgescu, Fericirea e un ac de siguranță, de Răzvan Exarhu și, mă rog, Kindle-ul în care mă așteaptă Muzeul inocenței, de Orhan Pamuk. I-am cunoscut pe toți, am rămas și amici, mai puțin cu Pamuk, cu care ne-am limitat la o strângere de mână și unul dintre noi, pare-mi-se că eu, i-a zis celuilalt că l-a citit cu nesaț.
● Îți aduci aminte când și cum a luat naștere pasiunea ta pentru citit?
Complicat, fiindcă au trecut patru decenii bune. Dar pe la opt ani, Urfin Juice și soldații săi de lemn mi-a fost tovarășă de nădejde după operația de extragere a amigdalelor și polipilor.
Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Horia Ghibuțiu
Străinul, de Albert Camus
Moartea unui comis-voiajor, de Arthur Miller
La Medeleni, de Ionel Teodoreanu
Martin Eden, de Jack London
Întunecare, de Cezar Petrescu
În țara ultimelor lucruri, de Paul Auster
Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, de Ion D. Sârbu
Adam şi Eva, de Liviu Rebreanu
Ispăşire, de Ian McEwan
Complotul împotriva Americii, de Philip Roth
Scrie un comentariu