Ioana Bâldea Constantinescu este cititoare de cursă lungă și realizatoarea emisiunii Orașul vorbește la Radio România Cultural. Este, de asemenea, scriitoare (Dincolo de portocali, Nautilus), traducătoare (Povestea lui Peter Iepurașul, de Beatrix Potter; 12 creatoare care au schimbat istoria, de Bertrand Meyer-Stabley) și cronicar (scrie recenzii de carte și cronici de călătorie). Meseria ei i-a dat ocazia să cunoască literatura nu doar prin cărți, ci și prin intermediul scriitorilor, printre autorii contemporani pe care i-a intervievat numărându-se David Lodge, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Sarah Dunant, Alain de Botton, Mircea Cărtărescu, Filip Florian și mulți alții. Este o cititoare pasionată, pentru care timpul lumii se oprește atunci când începe timpul lecturii.
● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?
Iată-mă, de Jonathan Safran Foer. Am început să o citesc pentru că aveam, să zicem, interese profesionale cu privire la ea, dar m-am contaminat repede. Mi se întâmplă des așa. Încep să citesc ceva pentru că trebuie și sfârșesc citind pentru că îmi place, pentru se creează starea aceea de dependență vag amoroasă, un remix de curiozitate, intuiție, reflecție și, de ce nu?, seducție, care te face să îți croșetezi timpul în așa fel încât să încapă în el și mai multe pagini, până se termină ziua. Mereu mai multe, și mai multe... Așa că nu știu când au trecut șase sute și ceva de pagini.
● Cum alegi cărțile pe care le citești?
Depinde. Citesc profesional și citesc de plăcere, citesc adictiv și citesc materiale documentare în care casc des de plictiseală. Am autori de care sunt dependentă – ca Toni Morrison, ca Rushdie, Woolf, Pamuk, Eco, Barnes, Murakami, Durrell (amândoi, și Lawrence, și Gerald), Cortázar, Burgess (da, anacronia e intenționată și, da, lista continuă) și alții pe care i-am descoperit și cu care îmi formez, încet, încet, o poveste (cum sunt Ivey, sau Doerr, sau Marra, sau Martel, de exemplu). Când îmi merge cu adevărat rău, citesc Proust. Shakespeare e baza piramidei mele de lectură. Nu cred în cărțile de vacanță, am o relație specială cu Oscar Wilde, l-am iubit pe Fitzgerald, am avut o istorie turbulentă cu Faulkner și, de ceva vreme, (re)traversez o fază Kafka. Sigur, cu intarsii de Barnes, de Hesse, de Oliver Sacks, de Moehringer. Citesc compulsiv, eclectic și dezordonat. În perioada asta, de exemplu, sunt o consumatoare vorace de literatură pentru copii – Roald Dahl, J.M.Barrie, J.K. Rowling, Cressida Cowell, în care mixez cu plăcere autori români, cum sunt Ana Alfianu sau Cristina Andone. Și, în cu totul altă sferă, abia aștept să termin Ajută-l, Doamne, pe copil, de Morrison. Și să încep Anul gândirii magice, de Joan Didion. Sigur, între timp, Maria m-a anunțat că va trebui să recitim Narnia, de C.S. Lewis, așa că... o să fie distractiv.
● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?
Aaah, când sunt foarte, foarte, foarte, foarte norocoasă, chiar cu autorii lor 
. Glumesc, sigur, dar se întâmplă și asta și am avut conversații minunate, pe marginea cărților lor, cu Foer, cu David Lodge, cu David Mitchell, cu Andrew Solomon, cu Evgheni Vodolazkin, cu Alain de Botton, cu Isabel Allende, cu Filip Florian, cu Ioana Pârvulescu... Sunt mulți și m-am bucurat de fiecare. Am luat fiecare interviu cu un autor ca pe un cadou. Altfel, cititorul meu favorit e Marius, soțul meu. Pentru că e fantastic ca partener de discuție, pentru că are un simț al detaliului mult mai bun ca al meu, pentru că e exact ca mine, în sensul imersiei complete în poveste și, în același timp, profund diferit de mine ca manieră de a o recepta, avem experiențe diferite de lectură a aceleiași cărți și schimbarea asta de unghi, de zonă de interes, de palier interpretativ, de exemplu, e reconfortantă.
● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?
Sincer? Ulise, de Joyce. Am luptat cu ea cât am luptat, că avea presă strivitor de bună, până mi-am dat seama că viața e scurtă și lupta asta nu e a mea. Și am trecut la altceva. Mai am și alte păcate din astea.
● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?
Hmmm... Să știi că nu cred că aș recomanda așa ceva. Poate că tu vei găsi într-o carte pe care eu am expediat-o ceva ce mie mi-a scăpat. Poate că un autor pe care eu l-am citit când mă durea măseaua va face fericit un cititor care tocmai și-a luat bilete de avion pentru Paris... Poate o pagină pe care eu o aplaud exclusiv pentru meritul tehnic va trezi în altcineva emoție artistică. Sigur, situația se schimbă dacă vorbim de o carte spectaculos de proastă, dar mă bazez pe faptul că o asemenea operă e detectabilă dintru început și nu irosește prea mult din timpul nimănui. Altfel, aș avea o sfială în respingerea cărților care mie nu mi-au plăcut. Ar însemna să mă iau drept etalon și nu-mi place să fac asta.
● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?
Hahaha...nu știu, îmi asum totul! Serios, chiar nu am idee. Toate cărțile sunt acolo cu un motiv. Nu prea am snobisme culturale. Când vii pe la mine, să știi că nu o să ascund nicio carte .
● Citești literatură română contemporană? Ce cărți ai recomanda?
Citesc mai puțină literatură română contemporană decât mi-ar plăcea... Nu știu exact de ce se întâmplă asta dar, acum, dacă tot m-ai întrebat, am să meditez la germenii acestei inechități. Aș recomanda oricând Zilele regelui, de Filip Florian, Inocenții Ioanei Pârvulescu, Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, de Radu Paraschivescu, Hibernalia Veronicăi D. Niculescu. Lista e lungă și sunt în plin proces de completare.
● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești?
Mi-am dorit dintotdeauna un reading nook. Am și avut unul, improvizat pe pervazul unei ferestre, când locuiam la etajul șapte. Pe urmă am tot plănuit asemenea spații și, dintr-un motiv sau altul, ele nu s-au legat. Cred că așa am devenit o cititoare nomadă. Citesc în metrou, în săli de așteptare, dimineața, în bucătărie, în timp ce-mi beau cafeaua sau într-un colț de canapea etern amenințat de invazia unor piese de Lego... Am și scris, la un moment dat, despre faptul că eu sunt propriul meu loc de citit, mereu redimensionabil și, totuși, ciudat de statornic.
● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?
Aș merge la cină cu Gatsby. Berea nu-mi place deloc, dar știu un autor cu care aș bea un rosé. Promit să revin asupra acestei chestiuni .
● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?
Niciuna. Aș fi disperată pe o insulă pustie. Nu aș ști cum să plec de-acolo mai repede și probabil că mi-aș recompila, continuu, în minte toate cărțile care m-au tranzitat și din care au supraviețuit frânturi în memoria mea.
● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?
Să vedeeeeem... Toni Morrison, Ajută-l, Doamne, pe copil, de care îți spuneam, Pandora, de Victoria Turnbull, câteva atlase, Viața secretă a marilor scriitori, de Robert Schnakenberg, cam astea...
● Îți aduci amine cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?
Da. Eram în brațe la mama. Ea întorcea paginile și eu îmi doream să nu mai termine niciodată.
Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Ioana Bâldea Constantinescu
Laur, de Evgheni Vodolazkin
Munți înalți ai Portugaliei, de Yann Martel
Ultimul suspin al Maurului, de Salman Rushdie
Dulcele bar, de J.R. Moehringer
Preaiubita, de Toni Morrison
Despre dragoste și alți demoni, de Gabriel García Márquez
Valurile, de Virginia Woolf
Toată lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr
Constelația fenomenelor vitale, de Anthony Marra
În mișcare, de Oliver Sacks
Ordinea e aleatorie și, dacă mă mai întrebi o dată, peste zece minute, vor fi alte nume pe raft
© cover foto Marius Constantinescu
Scrie un comentariu