Concurs: câștigă un voucher de 100 de lei pentru #Bookfest13 (concurs #1)

Poveste de dragoste cu o bicicletă albăVisul orcărui copil de pe stradă era să aibă o bicicletă. Doamne, cât imi doream! Avea doar un vecin și i-o călăream uneori, când ii dădeam la schimb să lingă un ciubuc cumpărat de la nea Mișu. Era o afacere riscantă, contra cronometru, căci dacă te plimbai prea mult cu bicla, omul lingea cu sârg, și rămâneai doar cu bățul. Când am implinit 8 sau 9 ani, după lungi insistențe, tata mi-a luat o bicicletă, de la un prieten al cărui copil iși dorea una mai nouă și mai frumoasă. A dat pe ea o navetă de Gambrinus rece. Era allbăăăăă... la mâna a doua, mică, greu incercată, dar era a mea!Eram fermecat, nu mai mâncam, nu mai dormeam, o călăream continuu. A doua zi, am făcut o mică pauză, aveam o urgență, am intrat in curte și am lăsat-o trântită in țărâna străzii, lăsand poruncă aprigă celoralții copii să nu cumva să se atingă de ea. Am revenit rapid și dau să iau bicla de jos și să o incalec din nou, dar ceva nu era in regulă, nu voia să mai stea, nu o mai puteam struni. Era ca un coșmar, nu o mai puteam incăleca. Am căzut in ghenuchi urând și neințelegând ce a pățit săraca, ce s-a intâmplat cu iubirea mea!Toti radeau, in timp ce mie imi iesea sufletul afară cu tot cu lacrimi. Bicicleta mea fusese călcata de tractorul lui Nelu a lu' Botosu, bețivul satului. Era gata... turtita ca o foaie de ceapa. Era afis... Doamne, se lipise de pamantul ala uscat, era acoperita de tarana! Ce ghinion! Niciodată nu treceau mașini pe ulița noastră!Dupa ce am plans-o vreo 3 zile, si am tot incercat sa ma urc pe ea, am decis ca nu se poate termina asa. Trebuie ca tata sa mi-o duca la nea Florin Labiș, vecinul nostru, mecanicul magician. Sa-i dea ce vrea el sa bea, dar să mi-o faca la loc. In nebunia mea, eram convins ca se repară si poate cu ocazia asta o vopsesc rosie.Dupa ce m-a amagit toată vara ca mai are un pic si e gata, intr-o după-amiază am plecat cu băieții la scăldat. Și zbenguindu-ne noi prin namolul pana la genunchi, m-am impiedicat de o fieratanie. Șocul vieții am avut cand am ridicat-o din apă și am văzut ce era. Ce ghinion! Florin Labiș, mecanicul malefic, imi aruncase bicicleta in gârlă, probabil amuzat teribil de dorinta mea de a mi-o repara. Bicicleta mea era acum neagra si puțea... Dar lantul i-l luase, nemernicul, p'ala il mai putea folosi!Am scos-o, am spălat-o, am plâns-o iar, și am ingropat-o acolo pe malul lacului, si niciodata n-am mai avut alta bicicleta.

Anul trecut am fost cu cei doi pici la un festival pentru copii anunțat cu surle și trâmbițe. Am ajuns devreme, am dat o tură să vedem despre ce este vorba, copiii mega entuziasmați că ne vom petrece toată ziua acolo! Era prin mijlocul verii, cald frumos, nimic nu prevestea ce urma să se întâmple. Din senin se pornește o ploaie care se transformă în scurt timp în ditamai furtuna ce dărâmă copacii din jur. Organizatorii s-au grăbit să evacueze toți vizitatorii ca să nu fie victime. Am alergat cu cei mici spre mașină, care era departe parcată. În câteva secunde ne-am udat până la piele iar picii urlau îngroziți că le e frică și vor acasă.Ce să faci, cu vremea nu te pui!

genial! :))) povestea ta e o proză scurtă, chiar e de povestit într-o carte ;)

Trebuia sa merg la un targ de carte, sa ridic o carte cadou, personalizata cu poza mea pe coperta. Dar in weekendul acela am fost plecata din Bucuresti si am reusit sa ajung la targ aproape de ora inchiderii, in ultima zi. Am alergat prin toata curtea de la Romexpo, am intrat in cladire incercand sa gasesc standul, ramanand aproape fara respiratie de la tot efortul, iar cand in sfarsit am ajuns, nu mai era nimeni acolo. Vecinii de la standurile alaturate mi-au zis ca deja stransesera si plecasera cu o ora-doua in urma. Asa ca... ghinion... nu i-am mai prins si am ramas fara carte.

Aveam 7 ani. La 7 ani este vârsta perfectă când poți deveni responsabil. La vârsta respectivă nu știam ce înseamnă „responsabilitate”. O defineam ca fiind „ocupată” și mă uitam la ai mei părinți care alergau de colo-colo. Ei s-au hotărât să mă responsabilizeze cu un cățel. O fetiță din rasa caniche. Într-o dimineață de duminică, ne-au urcat toți în mașină și am plecat la așa numita piață de animale. Acolo am găsit-o pe o tarabă. Era un puf de plop cu mențiunea că era neagră. Am luat-o în brațe și am numit-o responsabilitatea mea Becky. Până la mașină, am ținut-o strâns la piept. Eram mare și mândră! Aveam o responsabilitate. Una cu suflet. Doar că această responsabilitate avea și ea nevoi fiziologice: primul lucru pe care l-a făcut a fost să facă pipi pe bancheta mașinii, o Dacie 1300 roșie - mult iubită de tata. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul „ghinion”, doar că nu era ghinionul meu, era a lui tata! Pentru mine s-a numit noroc și așa a și fost!

Imi vine in minte o poveste cu ghinion atunci cand eram pe aeroportul Barajas din Madrid si am pierdut avionul, culmea desi ajunsesem la timp am intrat intr-o librarie din aeroport unde m-am pierdut printre cartile de-acolo si pur si simplu am uitat ca check-in-ul incepuse deja, iar cand am ajuns eu acesta deja se inchisese. Ghinion sau nu am mai stat la Madrid inca 2 zile pana la urmatoarea cursa

În luna de miere, în Grecia, am intrat într-un magazin de suveniruri. Mă plimbam printre rafturi când aud ceva căzând și îmi dau seama că tocmai dărâmasem ceva. Mă întorc să văd ce și mai dărâm ceva. Le strâng, mă ridic, fac câțiva pași și iar dau ceva jos. Erau toate fragile dar, din fericire, nu s-a spart nimic! Vânzătoarea se uită însă iritată la mine și eu nu știu cum să fac să ies mai repede de acolo! Eu zic că e ghinion, nevastă-mea zice că am crăci!

Pe 13 decembrie, acum vreo 4-5 ani, m-a prins moşul când furam bomboane din pom. Mama m-a avertizat că o să mă prindă moşul, dacă mai fur bomboane şi las ambalajele în el. Am încercat să fur două bomboane pe 13, dar s-a răsturnat bradul pe mine şi am început să ţip: \"M-a prins moşul, m-a prins moşul!\" M-am speriat atât de tare, încât n-am mai fost în stare de nimic toată ziua şi am fost atât de cuminte în ziua respectivă, încât s-au mirat părinţii şi s-au gândit că poate sunt bolnav. Ziua de 13 mi-a purtat ghinion!

Acum vreo 3 ani, mama a făcut o întindere la picior în preajma Sărbătorilor Pascale, fiind preocupată să facă mai multe treburi în acelaşi timp. Am plecat la Constanţa ca să am grijă de ea şi să finalizez curăţenia. Printre altele, a trebuit să mă duc la şcoala unde predă şi la medicul de familie pentru concediul medical. Fiind o zi ploioasă, m-am grăbit să prind microbuzul şi am alunecat exact în faţa lui rupându-mi blugii şi julindu-mi ambii genunchi. Aşa am fost să rezolv treburile pentru mama, că nu mai era timp să mă întorc acasă, şi mai trist decât juliturile mele mi s-a părut faptul că mulţi oameni nici nu au observat, se uitau prin mine ca prin sticlă.

Eram in vacanta, la Roma, cu prietenul meu. Ne facuseram planul dr acasa, ce sa vizitam si cand, impartit pe zile. Cand am ajuns la hotel, am aflat ca in urmatoarea zi (adica fix in cea in care voiam noi sa mergem sa vizitam cele mai multe obiective, inclusiv Vaticanul - loc in care el chiar se gandise sa ma ceara de sotie) era greva la transportul in comun. Metrourile si autobuzele circulau cateva ore dimineata si cateva ore seara. Cand am plecat in oras, am pornit pe jos, cu gps-ul in mana. Ajungeam la Termini, era teribil de aglomerat si incercam sa ne orientam cand un tip a intrat in mine si mi-a rupt blugii (cumparati cu vreo doua zile inainte, din Romania). Ne-am fi intors la hotel, dar, nu aveam un al doilea rand de schimburi (pentru ca, mi-am zis, sunt de ajung cate doua tricouri si cate o pereche de blugi). Din fericire am gasit un sh tare simpatic din care mi-au luat o pereche noua (nu tocmai stilul meu, se intelege ca am luat ce am gasit). Apoi am avut o zi minunata, cu o cerere in casatorie mai spontana decat ar fi vrut el. La intors, alte probleme: stiam ca metroul isi relua activitatea la 19. La 19 si 10 deja oamenii se holbau la gura de metrou din Piata Spaniei si nu se mai deschidea o data. Era si destul de frig, noi eram tare obositi. Pana la urma ne-am intors pe jos pana la Collosseo si am luat metroul de acolo. Cand am iesit de la metrou, am ramas fara baterie la telefoane, deci, implicit fara gps. Si asa ne-am invartit cam 3 ore pe strazile din zona hotelului pentru ca toate reperele pe care ni le luaseram disparusera. Asta pentru ca noi ne bazaseram tare mult pe cafenele si tarabe care la ora 23:00 erau inchise si toate cladirile aratau fix la fel. Am gasit cu greu hotelul. Si da, pot spune ca am avut o cerere in casatorie memorabila, mai ales pentru ca eu imi imaginam ca treaba asta o sa se intample intr-un restaurant dragut, iar eu voi fi super aranjata, nu cu niste pantaloni cumparati in graba si ziua stricata de greva celor din Roma.

Trebuia sa ajung la concertul unei artiste foarte dragi mie, pe numele ei Navi. Era concertul prin care isi promova albumul ei de debut, Songbird, un album extraordinar, cu melodii superbe. Din pacate, cu o zi inainte de concert, m-am imbolnavit destul de grav si nu am mai reusit sa ajung. Insa de fiecare data cand pot, merg cu drag la concertele sustinute de aceasta talentata artista, deoarece melodiile ei dau viata viselor, iar ea este o persoana extrem de calda.

Intamplarea cu ghinion care imi vine in minte acum se intinde pe cativa ani si are legatura cu lunga mea cautare a unei specii de pasari: Lacustar. Imi doream foarte mult sa vad aceasta specie inrudita cu graurul, dar mult mai rara si speciala. Insa am batut Dobrogea sezoane la rand, fara succes. Am vizitat zone cunoscute de cuibarile a lor, insa nu i-am gasit niciodata. Toti prietenii mei pasarari ii vazusera, mai putin eu :)Pana intr-o zi, cand am iesit din bloc (cat se poate de in mijlocul Bucurestiului) cu copila de mana si in copacii din vecinatate era un stol mare de Lacustari!Cireasa de pe tort a fost cand aceasta s-a determinat ca fiind prima observatie a speciei in Bucuresti: https://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-21786705-lacustarii-specie-originara-din-asia-observati-pentru-prima-oara-bucuresti.htmAcum sunt mult mai relaxata cu speciile pe care le caut, stiu ca e posibil sa vina chiar ele la mine :)

Cred ca s-ar putea scrie o carte numai despre toate datile cand mi-am pierdut abonamentul de metrou :))). Deobicei am multe zile proaste, nu stiu pe care sa o aleg... poate pe cea mai recenta. De ziua mea a trebuit sa ma trezesc foarte devreme, dupa ce mi-am petrecut o noapte invatand pentru test ( cred ca am dormit vreo 2 ore). Ducandu-ma la cursuri, m am asezat pe un scaun cu o masuta atasata mobila . Am pus pe masuta o carte, cafea si m am asezat. Fiind foarte grele o obiectele, iar masuta era rupta(fara sa stiu) aceasta s-a dezechilibrat/miscat facand ca cafeaua sa cada peste mine apoi pe jos, udandu-ma atat pe mine cat si cartea. A urmat o ora in care a trebuit sa scriu la test, cu pantalonii uzi, pe o masuta care se tot dezechilibra si nu statea fixa. Ziua sa terminat totusi cu bine dupa aceasta dimineata in care eram aeriana. Cu toate intamplarile de genul asta, am sa scriu o carte comica.

Cea mai recenta intamplare cu ghinion de povestit, am trait-o destul de recent, mai exact de Paste. Am facut Pastele la niste prieteni care tocmai vopseau ouale cand am ajuns. Draguta cum sunt de obicei, am zis sa ajut asa ca, mi-am scos verigheta si am pus-o pe un colt de masa ca sa nu ma incomodeze la vopsitul oualelor. Imediat ce am terminat am vrut sa mi-o pun la loc pe mana si am constatat cu uimire ca in numai 15 minute disparuse. Am cautat-o pe masa, sub masa, in toata casa, pana cand gazda m-a vazut si mi-a explicat ca tocmai a strans de pe masa, a aruncat in cosul de gunoi tot ce era pe masa si cosul a si fost dus la ghena. Si ca si cum nu era deja suficient, ghena era incuiata si fiind sarbatorile nimeni dintre cei care aveau cheia nu erau acasa. Si uite asa,dintr-un lant de imprejurari pline de ghinion am ramas fara verigheta la nici doi ani de la casatorie.

Întâmplarea mea cu ghinion: m-am înscris la un concurs online in care trebuia să înscriu codul unui produs achiziționat de mine , aparținând respectivei game. Evident că am păstrat ambalajul, așa cum preciza în regulament și l-am pus , ziceam eu, la loc sigur: pe bufet, sub microunde, acolo unde nu umbla mai nimeni. Peste câtva timp, am primit un telefon în care îmi spunea că am câștigat. Entuziasmată, m-am dus să iau ambalajul pentru a valida premiul, însă, surpriză : nu mai era . Se pare că cineva de-al casei l-a aruncat ulterior la cos . Astfel am pierdut un minunat.... termos de care sper că s-a bucurat o persoană care avea mai mare nevoie de el .

Da, cred in ghinion. Intr-o singura zi, mai precis vineri 13 in aprilie 2018, la liceu, am luat un 4 la mate, un 3 la Istorie si un 1 la Chimie, si nici macar n-am copiat, si culmea, mi-am mai si invatat la toate cele 3 materii acasa si daca toate cele de mai sus nu erau suficiente ca sa mi strice ziua, la iesirea din liceu m am impiedicat pe scari, am cazut, mi am rupt blugii si m am mai si umilit in fata tuturor care chicoteau de zor in spatele meu

Una dintre cele mai amuzante, dar ghinioniste intamplari ale mele suna in felul urmator: Mi am cumparat acum vreo 3 saptamani o punga de cipsuri de la Lays si precum bine stiti au acea promotie unde poti castiga 500 de lei/h, ei bine...eu nu stiam la acel moment de ea.

Zilele trecute, eu și prietena mea ne-am hotărât să ne facem abonamente la centrele pentru închiriat biciclete, considerând că mersul cu bicicleta ar aduce beneficii tuturor. Spre prânz, încântați, am mers la stația de biciclete de lângă casa noastră. Mai erau fix doua biciclete. Din partea opusă veneau două persoane. Ne spunem că e imposibil să meargă tot spre biciclete, probabil se vor opri sa ia autobuzul, dar... surpriza! Rămânem fără biciclete la prima noastră încercare. Nicio problemă, ne continuam plimbarea pe jos. Spre seară, ne facem gânduri despre încă o plimbare cu bicicleta. Același loc, același număr de biciclete in stație, însă alți doi oameni se îndreaptă spre ele. Ne spunem că nu avem cum să avem atât de mult ghinion într-o singură zi, dar... Din nou rămânem fără biciclete!

Nu ma consider o persoana ghinionista.. Cred in ghinion, dar nu cred ca am fost afectata de el intr-un mod marcant:)) Intotdeauna consider ghinion faptul ca am o comanda ce trebuie livrata la birou intr-o zi X, dar sunt in concediu:))) pentru mine este tragedia pe lume si incerc sa evit situatiile de acest gen.

Una dintre cele mai amuzante, dar ghinioniste intamplari ale mele suna in felul urmator: Mi am cumparat acum vreo 3 saptamani o punga de cipsuri de la Lays si precum bine stiti au acea promotie unde poti castiga 500 de lei/h, ei bine...eu nu stiam la acel moment de ea.

Ghinionul meu nu s-a implinit des pana acum. Da, am avut ghinion, dar de tipul: ghinion sa se rupa o creanga in timp ce tu te plimbi in parc, iar creanga sa ramana in copac, agatata de alte ramuri pline de frunze. Ghinion sa pierzi un autobuz care te duce spre scoala, dar sa vina altul din urma care te lasa chiar in fata institutiei. Ghinion sa porti vara sandale si sa dai cu piciorul intr-o caramida din neatentie. Nu m-am lovit deloc pentru ca sandalele erau prea mari si s-au izbit perfect perpendicular de caramida stacojie.Asadar, nu pot spune decat ca eu am ghinion si noroc in aceeasi masura. Punct.

Ghinion să se termine înghețata preferată exact în momentul în care ajungi în fața vitrinei

Sa ti se rupa sacii de gunoi cand mai aveai doi pasi pana la tomberon.

Cel mai amuzanto-ghinionist lucru mi s-a intamplat in luna martie...Ma duceam la munca (unde avem usi rotative) si m-am bagat repede langa o persoana cunoscuta, ca eram sigura ca avem loc sa intram amandoua. Ghinionul meu a fost ca nu am calculat prea bine ce spatiu era disponibil si mi-au prins usile talpa unuia dintre bocanci (foarte utili iarna asta, devenisera preferatii mei) si am ramas cu jumatatea de talpa dezlipita :)) Am stat toata ziua cu talpa asa la munca, incercam sa nu ma plimb prea mult. Am vrut sa ii arunc ca fiind martie, vine primavara si oricum nu mai am nevoie de ei...peste cateva zile a venit ninsoare mai rau decat toata iarna si imi doream sa fie intacti :)))

eu cu bebe la supermarket singuri, i am dat cheile la casa si le a \"pierdut\", nu le am gasit nici cum, a trebuit sa strabat bucurestiul pentru a merge la fratele meu, cand colo erau la pampers cheile

Cand eram mica, imi placea sa sun la soneriile de la casele oamenilor si sa fug. Intr-o zi, dupa ce am sunat, a iesit pe neprevazute un caine dintr-o curte si m-a \"taxat\" de brat, lasandu-mi un semn pe care il am si azi.

Eram in avion, cand s-a anuntat ca se serveste mancarea la bord. Ne-am uitat pe cele doua variante de meniu si voiam sa cerem un cate un meniu cu pui. Stateam totusi printre primele randuri, dar cand au ajuns cu mancarea in dreptul nostru, vecinul de langa noi a primit ultima portie cu pui :) A trebuit sa ne multumim cu meniul cu orez si legume.

Cea mai recentă întâmplare cu ghinion, de povestit într-o carte este a colegei mele A., de azi. Se pregătește de dimineață frumos pentru mers la service cu mașina, la constatare (că o lovise cineva). Se îmbracă frumos, cu o cămașă albă, coboară cu cafeaua frumos în mână și pune jumătate pe cămașă. Zice hai, o șterg, că trebuie sa ajung la timp. Pleacă, ajunge la service, programare avea la 8, însă au uitat să îi spună că service-ul deschidea la 8.30. Așteaptă, vin cei de la service, rezolvă cu hârtiile și pleacă. Pe drum, unul întoarce fără să semnalizeze - evită accidentul la limită, altul se bagă aiurea fără să se asigure - scapă și de el. Ajunge la muncă, povestește, ne amuzăm și spunem ca bine ca a scăpat. După jumătate de ora, sună tipul care trebuia să schimbe bateria de la mașina mamei ei că mama nu răspunde la telefon și el era aproape de casa ei. Sună și ea, nimic. După 30 minute de încercări, își face curaj și pleacă spre casă, ca să îi deschidă omului mașina să schimbe bateria, ca să afle că draga de mamă era în bucătărie și nu auzea telefonul. Faină zi, nu-i așa?

În fiecare noapte când pun capul pe pernă, adorm cu gândul să mă trezesc dimineața pe plaja din Barcelona şi mă trezesc tot în România.

Am plecat in vacanta fara permisul de conducere... am mers vreo 20 de km, am tras pe dreapta ca nu eram sigura ca il am si a trebuit sa ma intorc sa il iau. Am crezut ca intr-un final o sa imi mearga rau tot drumul... insa a fost ok pana la urma.

Trebuia sa merg din satul in care locuiesc la cel mai apropiat oras sa fac un contract pentru un apartament si am pierdut autobuzul. Am mers a doua zi (pentru ca in ziua aceea era prea tarziu urmatorul autobuz) si se daduse apartamentul pe care il voiam. A trebuit sa iau la ultimul etaj, insa macar a fost mai mare. Se intampla prin anii 90.

Am luat de pe net autobuz din Londra spre aeroport. Eram linistit, totul ok. Ajung in autogara Victoria si aflu ca de fapt autobuzul pe care il luasem trebuia luat din alta parte... Am zis, asta e, pierd avionul, iau alt bilet de la dvs. Am facut 2 ore pe traseu de jumatate de ora si am ajuns cand se inchideau portile. A trebuit sa ma rog de ei sa ma lase sa trec, insa am reusit. Unde mai pun ca mi s-au si stricat rotile la troller pe drum, am ajuns cu el praf in Romania.

00.00 Nu cred c-ar mai intra raspunsul meu in concurs. Cum se spune, norocul si-l face omul singur :) Dar ghinionul? Si asta m-am intrebat :)