„Un Brokeback Mountain franţuzesc.” (Elle)
Romanul a fost distins chiar în anul apariţiei cu Prix Psychologies du roman inspirant şi Prix Maison de la Presse 2017.
Încetează cu minciunile tale, roman-confesiune de o francheţe pe alocuri frapantă, împrumută drept titlu o expresie pe care mama scriitorului i-o repeta acestuia în copilărie, în momentele de exasperare. După multă vreme, zărind în holul unui hotel o siluetă care i se pare vag familiară şi îi răscoleşte amintiri neliniştitoare, scriitorul matur hotărăşte să mărturisească în sfârşit adevărul. Astfel iese la iveală povestea secretă de dragoste pe care a avut-o la 17 ani, în perioada bacalaureatului, cu un coleg de liceu din Barbezieux. O relaţie pe cât de scurtă, pe atât de intensă şi, tocmai de aceea, cu neputinţă de uitat, în care cei doi adolescenţi, Philippe şi Thomas, s-au aruncat cu toată impetuozitatea şi inocenţa vârstei.
„În copilărie, mama îmi repeta întruna: «Încetează cu minciunile tale». Se pare că mă pricepeam atât de bine să scornesc poveşti, încât nu mai ştia să desluşească adevărul de neadevăr. Mai târziu mi-am făcut o meserie din asta, am devenit romancier. Şi iată că astăzi, în sfârşit, îi dau ascultare mamei: spun adevărul. Pentru prima dată. În cartea asta.” (Philippe Besson)
„Încetează cu minciunile tale e o compoziţie pe cât de puternică, pe-atât de tulburătoare, un roman delicat, o cronică a anilor 1980 – când libertatea exista, SIDA, încă nu –, o poveste despre perioada maturizării, cu experienţele şi tatonările ei.” (Madame Figaro)
Scriitor, dramaturg şi scenarist, critic literar şi autor de emisiuni de televiziune, Philippe Besson (n. 1967) este unul dintre autorii cei mai importanţi ai generaţiei sale. Primul său roman, En l’absence des hommes, publicat în 2001, a cunoscut un mare succes de public şi de critică, primind Premiul Emmanuel-Roblès. În acelaşi an îi apare romanul Son frère, ecranizat în 2003 de Patrice Chéreau, film care va fi distins cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin. Următorul, L’Arrière-saison (2002), va fi recompensat cu Marele Premiu RTL-Lire în 2003, an în care îi apare un al patrulea roman, Un garçon d’Italie, nominalizat la premiile Goncourt şi Médicis. Din acest moment se va dedica scrisului, publicând încă 13 titluri, printre care se numără şi Les Passants de Lisbonne (Rătăcitori prin Lisabona, Polirom, 2016).
Încetează cu minciunile tale, de Philippe Besson, a apărut în această săptămână în colecţia „Biblioteca Polirom”, în traducerea lui Laurenţiu Malomfălean, disponibil în librării şi pe www.polirom.ro. Carte recomandată de RFI România.
Colecţia „Biblioteca Polirom” este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu şi numără peste 1000 de titluri.
Vă mai recomandăm:
Ian McGuire, Apele Nordului
Lily King, Euforia
Paolo Cognetti, Cei opt munţi
În pregătire:
Don DeLillo, Arta corpului
Încetează cu minciunile tale, de Philippe Besson (fragment)
Thomas Andrieu, nu știu al cui fiu e, și dacă asta are vreo importanță. Nu știu unde stă. În momentul acela, nu știu nimic despre el. Doar că e-n terminala D. Și părul ciufulit, privirea întunecată.
Numele i-l cunosc pentru că m-am informat până la urmă. Așa, într-o zi, fără să mă trădez, pe cel mai degajat ton, înainte să trec mai departe. Dar nu m-am informat despre nimic altceva.
Mai ales nu vreau să se știe că mă interesez de el. Căci ultimul lucru pe care mi-l doresc e ca ceilalţi să se întrebe din ce motiv m-aș interesa de el.
Pentru că a-ți pune întrebarea asta nu ar face decât să alimenteze zvonul care circulă în privința mea. Se zvoneşte că „prefer băieții”. Se constată că uneori am gesturi de fată. Și apoi nu sunt bun la sport, sunt varză la gimnastică, incapabil la aruncat greutatea, sulița, neinteresat de fotbal, de volei. Și îmi plac cărțile, citesc mult, sunt văzut deseori ieșind din biblioteca liceului cu un roman în mână. Și nu se ştie să fi avut vreo prietenă. Asta e suficient ca să-ţi clădeşti o reputație. Să mai spun că jignirea țâșnește în mod regulat, acel „poponar jegos” (uneori e pur și simplu „fătălău”), strigat de departe sau şoptit când trec, și că mă străduiesc să-l ignor complet, să nu răspund niciodată, să dau dovadă în schimb de cea mai desăvârșită indiferență, ca și cum n-aș fi auzit (ca și cum era posibil să nu aud!). Ceea ce îmi agrava situația: un heterosexual pur și dur n-ar permite niciodată să i se spună lucruri de genul ăsta, ar nega cu vehemență, i-ar sparge faţa celui care arunca jignirea. Să taci şi să-nghiţi înseamnă să confirmi.
Evident, „prefer băieții”.
Dar încă nu sunt în stare să rostesc propoziția asta.
Mi-am descoperit orientarea foarte devreme. La unsprezece ani știam. La unsprezece ani, înțelesesem. Atracția mea se îndreaptă atunci spre un băiat din sat, pe nume Sébastien, cu doi ani mai mare ca mine. Casa lui, nu departe de a noastră, are o dependință, un fel de șură. La etaj, după ce ai luat-o pe o scară de pod, pătrunzi într-o încăpere unde sunt depozitate tot felul de lucruri. Există chiar și o saltea. Pe salteaua asta mă rostogolesc prima dată, înlănțuit cu Sébastien. Nu suntem încă puberi, însă avem deja curiozitatea pentru corpul celuilalt. Primul sex de băiat pe care îl țin în mână e al lui. Primul sărut el mi-l dă. Prima îmbrățișare, piele pe piele, e cu el.
La unsprezece ani.
Ni se întâmplă, de asemenea, să ne refugiem în rulota părinților mei, care e lăsată într-un garaj alăturat, în sezonul mort (din primăvară, e instalată în campingul GCU din Saint Georges de Didonne , o să petrecem weekendul acolo, umblăm pe plajă, cumpărăm churros de pe promenada din buza mării și din piață creveți gri ce sfârșesc în boluri la ora aperitivului). Știu unde e cheia. Se simte aerul închis, e întuneric, gesturile sunt neşovăielnice, nu suntem reținuți de nici o rușine.
Azi mă uimește precocitatea noastră, pentru că pe atunci nu exista Internet, nici măcar casete video, nu tu Canal Plus, nu ne-am uitat niciodată la porno, și cu toate astea știm cum se face, știm cum să procedăm. Sunt unele lucruri pe care n-ai nevoie să le înveți, chiar copil fiind. Vom fi și mai plini de fantezie la pubertate. Nu mai e mult până atunci.
Nu sunt deloc copleșit de revelația asta. Dimpotrivă, mă încântă. Mai întâi, fiindcă se joacă la adăpost de alte priviri și copiii se dau în vânt după jocurile secrete, după clandestinitatea ce îi ține pe adulți deoparte. Pe urmă, fiindcă nu văd ceva rău în a-ți face bine; îmi place să fiu cu Sébastien, nu pot concepe să asociez plăcerea cu o greșeală. În sfârșit, fiindcă intuiesc că starea asta de lucruri îmi pecetluiește diferența. Așa, nu voi semăna cu toți ceilalți. Voi fi în sfârșit deosebit. Voi înceta să fiu elevul model. Nu voi fi nevoit să urmez turma. Din instinct, detest turmele. Am păstrat chestia asta.
Încetează cu minciunile tale, de Philippe Besson, Ed. Polirom, trad. și note Laurențiu Malomfălean, col. „Biblioteca Polirom“. Seria Actual
Scrie un comentariu