Trei parfumuri, fragmente din „Colecționara de parfumuri interzise”, de Kathleen Tessaro

Trebuie să recunosc că mie mi s-a părut cu atât mai interesant Colecționara de parfumuri interzise de Kathleene Tessaro cu cât nu sunt o împătimită a mirosului și nici nu acord mare importanță parfumului. Nu pot să deosebesc note și acorduri și compoziții atunci când miros un parfum și, de multe ori, după ce am testat mai multe sticluțe am ajuns să cumpăr una care nu mi-a mai deloc plăcut acasă. Nu am un parfum preferat, probabil că cel mai mult îmi plac moscul și iasomia, dar acum simt că sunt preferințe de-a dreptul banale după descrierile pe care le-am găsit în roman.

E o lume întreagă de mirosuri fine în roman. Ambră și flori de portocal, mosc, oudh și zibetă, dar și mirosuri pe care nu le-am asocia cu un parfum: lemn, lână udă, păr sau ploaia pe un caldarâm încins. Ca și cel gustativ, simțul olfactiv este atât un simț al prezentului, cât și unul al trecutului. Un miros sau un gust anume te pot întoarce în timp, în spațiu, în locuri adânc îngropate în memorie și de care nu mai erai conștient. Madlena lui Proust este deja un topos prea comun, dar, până la urmă, despre asta e vorba. „Madlena” lui Grace, eroina din Colecționara..., nu ține de gust, ci de miros. Și, ca toate lucrurile profunde, este vorba de un miros de o simplitate dezarmantă: mirosul ploii. Însă are nevoie de un parcurs lung și dificil până reușește să ajungă să afle asta și, mai ales, să afle ce înseamnă cu adevărat acest miros pentru ea. Voi v-ați gândit vreodată ce parfum vă reprezintă? Care este mirosul în care se concentrează întreaga voastră ființă? Eu, sincer, nu. Și, după ce am descoperit toată constelația de mirosuri din romanul lui Kathleene Tessaro mi-ar fi cu atât mai greu s-o fac.

Am făcut o selecție cu câteva pasaje referitoare la descrierea parfumurilor pentru că mi s-au părut și interesante și frumos scrise. Am ales pasaje referitoare la misterul parfumului, la felul în care anumite personaje percepeau diferențele subtile între mirosuri și am încheiat cu descrierea a trei parfumuri speciale cu o importantă semnificație simbolică în roman. Despre carte am scris ceva mai pe larg pe Bookaholic în articolul Le droit du choisir. Aș vrea să mai notez că-mi plac „hainele noi” în care au fost îmbrăcate de curând cărțile din colecția „Nemira Damen Tango” și, tocmai pentru că-mi plac, m-au inspirat să fac și multe poze frumoase.

...voiam un parfum care să șoptească, nu să țipe.

Un acord este o mixtură de două sau mai multe ingrediente care produc un parfum nou, diferit de oricare din părțile componente luate individual. Vedeți dumneavoastră, un parfum cu adevărat bun poate include câteva acorduri noi, proaspete. Acestea sunt precum niște mici compoziții de arome în interiorul unui tablou mai larg și mai profund. Complexitatea și juxtapunerea acordurilor aflate în compoziție face diferența dintre un parfum cu adevărat revoluțior și un parfum de duzină, care doar miroase plăcut.

Poate că unul din lucrurile cele mai instinctive pe care le facem atunci când întâlnim ceva nou este să-l ducem la nas să îl mirosim. (...) Vedeți dumneavoastră, cei mai mulți dintre oameni presupun că parfumurile sunt făcute doar din petale de flori strivite, dar nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Toate aceste ingrediente [moscul, zibeta, oudh, ambra] dau greutate, dimensiune și contrast. Fără ele, rezultatul este superficial și are o singură dimensiune.

Cei mai mulți dintre clienți doresc să miroasă precum cei care vor să devină, nu precum cei care au fost. Dar parfumierii încearcă întotdeauna să capteze mirosuri care ne amintesc de anumite locuri, de anumiți oameni sau anumite momente. Este cea mai mare provocare să capturezi nu doar un parfum adevărat, ci unul care să sugereze o întreagă experiență.

...nimic nu este mai imediat, mai complet decât simțul mirosului. Într-o clipă, are puterea de a transporta. Simțul nostru olfactiv nu se conectează la amintirea în sine, ci la emoția pe care ai simțit-o în momentul în care s-a născut amintirea. Refacerea unei memorii olfactive este unul dintre cele mai istovitoare și mai demonstrative țeluri posibile. Este poezie, în forma ei cea mai sugestivă.

...simțea parfumurile rivalilor săi adiind din sofalele încărcate de perne, într-un talmeș-balmeș de mirosuri intoxicante – florile de portocal din L´Heure Bleue luptându-se alături de notele primare ale hesperidelor și miezul îmbătător de iasomie din Chypre al lui Coty; amândouă parfumurile erau înecate în mixtura sufocantă dintre cocktailul adelfic depravat al Arpège-ului ciocnindu-se de orientalismul excesiv de senzual din Mitsouko. Pentru el era la fel de discordant ca patru orchestre care stau una lângă cealaltă, dar interpretând în același timp simfonii diferite.

Întotdeauna se minuna cum poate fi cineva atât de vulgar, încât să poarte același parfum ca toată lumea. Ar putea la fel de bine să apară în public în rochii identice. Totuși, femeile făceau mereu așa. de asemenea, îl nedumerea cum puteau ele purta cu plăcere același parfum în fiecare zi; era ca și cum ai mânca aceeași mâncare în fiecare zi, dimineață, la prânz și seara.

Lumea e definită de mirosuri, nu de cuvinte, forme sau sunete. Acesta e limbajul care are sens, pe care toată lumea îl înțelege.

Madame ridică flaconul cu eticheta La Première. Foarte ușor, ridică dopul și își apropie nările de sticluță. Cu ochii închiși, inhală.

Apoi îi dădu flaconul lui Grace.

Precaută, tânăra inhală la rândul ei.

Era un văl greu, copleșitor de parfum. La început se deschidea aproape hipnotic într-un buchet floral, cu note de fructe; melancolic și senzual, cu o profunzime de mosc, aproape pulverulentă. Dar apoi, dicta o prospețime frumoasă, înghețată, neașteptată.

Ceva aproape copleșitor se afla în complexitatea senzuală a formulei, erotismul pur, năvalnic, care izvora din val după val de note contrastante.

– Acesta este un parfum floral, trupesc și mai avem un strat curat de ceară aldehidicp și flori suave, explică Madame. Dar pe urmă, dedesubt, o adiere de esențe mai sălbatice, mai senzuale. Sub exteriorul inocent și curat se întrezărește o prezență carnală. Și nu se află acolo fără un motiv anume.

Grace o privi deznădăjduită. Madame vorbea o limbă pe care ea nu o înțelegea.

– Poftim?

Madame o privi drept.

– Acesta, Madame Monroe, este parfumul dorinței și al beției simțurilor. Este parfumul seducției.

Madame Zed îndepărtă dopul celui de-al doilea flacon, pe care scria Auréole Noire, și i-l întinse lui Grace.

– Acesta este cel de-al doilea are tribut al lui André adus Evei, „Aureolă întunecată”, traduse ea.

Grace îl duse la nas. Mireasma se ridică precum o tămâie din altă lume, plină de lumină și de foc, cu note de vârf senzuale și hipnotice de flori albe coborând spre profunzimi întunecate, lemnoase, intense. Avea o calitate volatilă, dar în același timp învăluitoare, tulburătoar și copleșitoare...

– E extraordinar, murmur ea.

– Dar...

– Dar schimbător, declară Grace, surprindă de propria ei afirmație. Nu este o frumusețe confortabilă.

Madame Zed îi întinse ultimul flacon.

– Choses Perdues, spuse ea. Înseamnă „Lucruri pierdute”. Acesta este acordul de care Eva era obsedată – inima parfumului pe care Hiver nu îl poate reproduce.

Grace îl luă și îl duse la nas.

Deodată golul din simțurile ei se umplu. Aerul deveni mai dens, mai greu.

– Niciodată nu l-am putut mirosi, spuse Madame aplecându-se spre ea. Te rog, mi-l poți descrie?

Grace încuviință din cap.

– Miroase a lână, a narcise sălbatice, a lemn... și a păr...

Colecționara de parfumuri interzise, de Kathleen Tessaro, Ed. Nemira, 2015, trad. Maria Drăguț, col. „Damen Tango”