„Rosé”, de Marius Constantinescu (fragment)

Editura Nemira anunță lansarea volumului Rosé, care adună texte ale jurnalistului cultural Marius Constantinescu din ultimii ani.

Adunate de prin fel de fel de locuri și mixate strategic cu varietăți inedite, textele lui Marius Constantinescu desenează corpul unui volum sprințar, ca un vin sec, prietenos, de cursă lungă. 
Miza lor? Doar plăcerea, pe jumătate hedonistă, pe jumătate visătoare, mereu autentică. 
Parfumuri, oameni, călătorii, deșerturi, vinuri, părinți, prieteni și singurătăți, portrete, Paris, camere, cravate și o plajă goală. Marius Constantinescu scrie despre toate și toate îl scriu pe el. 
Multe din textele din această carte sunt guvernate de plăcere. Gusturi, senzații, amintiri, culori, texturi, vederi. Poate cele mai multe. Vrăjesc palatul, se volatilizează repede și lasă locul altora, cu persistența mai îndelungată și buchet mai consistent.
Textele despre familie, despre tranziția de la o vârstă la altă, despre meserie, despre emoții fără vizual, despre metamorfozele unui eu (cele mai puține, de altfel) se adună spre fundul paharului, ca mici sedimente ale unei licori nefiltrate, cu miza postgustului inclusă. 
Toate, însă, sunt declinări care nu au altă miză decât sinceritatea și bucuria de a le pune în dialog cu alte minți. 
Vinul băut singur nu prea are haz. Rosé-ul, mai ales, reclamă companie. Să citim împreună. Și să ne bucurăm de un gust, de o senzație, de o amintire, de o perspectivă, de azi.

Marius Constantinescu, prezentator și realizator radio-TV, a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării în 2002. După opt ani de radio, a descoperit televiziunea și libertatea dată de jocul cu imaginea. Carte de vizită sunt titlurile pe care le-a transformat în repere: Marile picturi ale lumii, V… de la vizual, Jurnal Cultural, Profil. Poveste. Personaj (TVR Cultural, TVR 1, TVR 2). Din 2005, a fost legat de fiecare ediție a Festivalului Internațional George Enescu, realizând interviurile (exclusivități naționale) cu cei mai importanți artiști invitați. A obținut trei premii APTR, unul dintre ele pentru Profil. Poveste. Personaj, proiect care a devenit și carte. În 2013 a publicat CORTEZ, un alt fel de biografie a celebrei mezzo-soprane Viorica Cortez, reeditată în 2015, când i-a apărut și Press Pass. Interviuri și pagini de jurnal de la Festivalul Internațional George Enescu, edițiile 2011 și 2013. În prezent, Marius Constantinescu prezintă și coordonează seria Interviurilor Enescu 2017 (TVR), semnează editoriale de art & lifestyle, este MC pentru evenimente culturale de anvergură și susține cursuri și ateliere de perfecționare pentru publicul matur.

Cartea va fi lansată duminică, 17 decembrie, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Vorbesc despre carte alături de autor: Andreea Esca, Cristina Andone și Radu Paraschivescu. Întâlnirea este moderată de Laura Câlțea. 

Rosé, de Marius Constantinescu (fragment) 

 

DESPRE VIN, FĂRĂ IFOSE

 

Dur. L-am lăsat să respire mai bine de jumătate de ceas, paharele sunt generoase, din cristal, exact aşa cum trebuie (am eu acest ifos că vinul, dacă nu îl bei cum se cuvine, mai bine nu îl mai bei deloc), se pupă cu niscaiva brânzeturi corespunzătoare, felii de pară consistentă şi de măr verde corpolent. Am rătăcit şi nişte şuviţe ciufulite de prosciutto pe traiect şi, vrea, nu vrea, se va însoţi şi cu nişte porţii generoase de cheesecake home-made. Copilul a fost împachetat şi expediat bunicilor, e 20:30, ne-am adunat, chiori de oboseală, în jurul mesei, într-o vineri pre Valentine’s Day. O rară seară de răsfăţ.
Îmi înfund nasul în căuşul paharului şi inhalez izul puţin înţepător şi epic parfumat. Culoarea e o catifea aristocrată, englezească, nocturnă, genul care dă bine în poză şi care, singură, transformă vinul în seducţie. 
Întotdeanua am admirat arta somelierilor şi a pasionaţilor de vin, care sunt în stare să scrie poeme cu toate mirodeniile, fructele şi aromele pământului pornind de la o simplă sorbitură. Am admirat-o şi am privit-o cu uşoară mefienţă, mai ales în momentul în care poezia frizează ridicolul, iar din pahar nu mai exaltă gusturi sau păreri, ci adevărate alegorii, tablouri cu dinamică, subiect, evoluţie, zbateri de metafore desprinse direct din carnetul cu expresii frumoase. Vinul nu mai e băutură, ci elixir, simfonie, epopee, Bildungsroman, şcoală şi filozofie a vieţii, ceva ce nu se spală din pahar, ci ar trebui să fie lăsat să prindă crustă ca moaştele în racla de cleştar.
Departe de mine gândul de a minimaliza arta vinului, compoziţia lui care, nu o dată, îl apropie de desăvârşire. Doar că, vedeţi Dvs., am crezut întotdeauna că desăvârşirea e o chestiune definitiv personală, ce nu ţine de nişte norme universale, ci de nişte activări interioare arbitrare şi superb de subiective. 
Mai simplu spus, ce e desăvârşit, e desăvârşit pentru mine, pentru că a deşteptat ceva în subsolurile mele care se simte bine, tânăr, plin de sevă. O muzică, o pictură, o pagină de roman, o pulverizare în spatele urechii, o înghiţitură, un drum e aşa pentru că mi-a desenat o hartă interioară pe care, urmând- o, m-am găsit. O hartă care, poate, pe altcineva nu ar conduce nicăieri. Asta e treaba cu perfecţiunea, din punctul meu de vedere. Şi mai e ceva: cred că după perfecţiune nu ar trebui să iscodim cu vorbe mari, cu enunţuri bombastice şi beţie de figuri de stil (ce din coadă au să sune, vorba poetului). Dacă e acolo, sus, nu prea mai are nevoie de explicaţii. Binele... mai bine să fie trăit, decât pus la microscop şi transformat în inimioare şi unicorni pe o câmpie smălţuită cu flori în prag de seară de vară când cocorii se îngână pe malul unui izvor liniştit cu unde tulburi (credeţi-mă, vorbesc din experienţă!)
Habar nu am ce fructe, ce mirodenii, ce piei tăbăcite sau bori de pământ reavăn s-au furişat în paharul meu cu vin de acum câteva seri. Eu l-am simţit bărbătesc, viguros, nonşalant,
sigur pe el, elegant, totodată. L-am băut cu mare plăcere şi l-am lăsat să se aşeze, maiestuos, cât să ştiu exact cât îmi e de ajuns, iar amintirea să îi fie eminamente favorabilă. A fost bun pentru că vinul e bun, n-am niciun dubiu. A fost memorabil pentru că a semnat, olfactiv şi gustativ, o seară de tihnă, de regăsire în privirea de cealaltă parte a mesei, în amintiri, în râsete, în senzaţii de bine în pielea mea obosită, de drag, de ce nu? A punctat poveşti de peste zi şi de peste vreme, dorinţe viitoare şi bucurie calmă. Merită să bei pentru asta.

(2016)

Rosé, de Marius Constantinescu, Ed. Nemira, 2017, col. „Cuaternar”