Continuarea bestsellerului Azaleea Roşie.
La 20 de ani după apariţia primului roman inspirat din propria viaţă, Azaleea Roşie, în care zugrăvea în culori sumbre tribulaţiile ei în timpul Revoluţiei culturale chineze, Anchee Min hotărăşte să-şi întregească povestea vieţii în Sămânţa încolţită. Sincer şi adesea şocant, scriitoarea relatează dificultăţile cu care s-a confruntat ca imigrantă până cînd a ajuns să se adapteze ritmurilor ţării de adopţie şi să-şi construiască o carieră literară de succes. Munca epuizantă, efortul de a învăţa singură engleza stând într-o cămăruţă neîncălzită şi urmărind la televizor serialul Sesame Street, trauma unui viol, căsătoria eşuată şi apoi divorţul deprimant, naşterea fiicei sale, Lauryann, şi a doua căsătorie – fericită – sunt numai câteva dintre experienţele în care se regăsesc, într-un fel sau altul, atâţia dintre imigranţii ce au venit în America, „ţara făgăduinţei”, cu inima plină de speranţă într-un viitor mai bun.
„Prin romanele sale, Anchee Min a găsit o cale de a păstra legătura cu propriile rădăcini culturale lăsate în urmă. Ea a reinventat o imagine frumoasă, tragică, dramatică a unei Chine pe care acum o poate privi fără durere. La fel cum s-a întâmplat cu mulţi artişti emigranţi, America i-a dat lui Anchee Min şansa de a aduce seminţele extraordinarei sale poveşti dincolo de ocean, unde le-a îndemnat să înflorească.” (The New York Times)
„O poveste adevărată înfăţişând calea de la mizerie la bunăstare, din Shanghai în Chicago... O carte care te inspiră, despre o dârzenie şi o tărie de caracter uluitoare.” (Kirkus Reviews)
„Privind scrutător moştenirea Revoluţiei culturale a lui Mao Zedong, Anchee Min creează prin romanul ei un puternic şi tulburător contrast între atitudinea americană şi cea chineză în faţa valorilor umanităţii.” (Publishers Weekly)
Anchee Min s-a născut în 1957 la Shanghai, în timpul regimului comunist condus de Mao Zedong. La numai nouă ani făcea parte din Micile Gărzi Roşii (organizaţie de tineret iniţiată la începutul Revoluţiei Culturale, menită să susţină regimul maoist), iar la şaptesprezece ani, în timp ce se afla într-o tabără de muncă, a fost aleasă să joace în unul dintre filmele realizate de celebrul studio cinematografic al doamnei Mao. În 1984 a emigrat în America, ajutată de actriţa Joan Chen. Aici şi-a scris cartea de memorii Azaleea Roşie (1994; Polirom, 2009), care a devenit bestseller internaţional, tradus în peste 20 de limbi. I-au urmat Cum am devenit doamna Mao (2001; Polirom, 2009), Împărăteasa Orhidee (2004; Polirom, 2008), Ultima împărăteasă (2008; Polirom, 2008) şi Perla Chinei (2010; Polirom, 2010).
Sămânţa încolţită, de Anchee Min (fragment)
O săptămână mai târziu, a sunat telefonul. Eram în mijlocul unei reparaţii la un veceu care scăpa apă. La capătul celălalt al firului am auzit vocea unei femei care întreba de o anume „Ahjeih“. Nu eram sigură dacă se referea la mine.
– Cine sunteţi ? am întrebat.
Era prea târziu să mă corectez. Voisem să spun „Cu cine am plăcerea?“.
Doamna nu s-a supărat şi s-a prezentat ca fiind Sandra Dijkstra.
Între momentele de neatenţie din cauza regretului că răspunsesem nepoliticos şi a jongleriei cu instrumentele de reparat, mintea mea a ratat traducerea. Nu înţelegeam ce-mi spunea femeia.
– Cine este, vă rog? repetam.
Ştiam că pronunţia mea bună îi făcea pe oameni să creadă că vorbeam engleza fluent. Începeau să turuie, la fel ca doamna de acum, iar eu trebuia să ghicesc ce încercau să-mi comunice.
– Sandy Dijkstra, Sandy, de la Agenţia Literară Sandra Dijkstra…
– Ier… iertaţi-mă? Numele dumneavoastră?
– Sandy.
– Sandy şi mai cum?
– Sandy, de la Agenţia Literară Sandra Dijkstra.
Agenţie? Ce fel de agenţie? Eram bucuroasă că prinsesem cuvântul-cheie.
Avea vocea cuiva cu autoritate. Oare să fie de la o agenţie guvernamentală? Era o funcţionară de la oficiul de imigrări care mă suna să se intereseze în legătură cu viza? Un detectiv? Oare fusesem urmărită? Asta însemna că zilele mele în America erau numărate? Gândurile au luat-o la galop: urma să fiu deportată? Ceva huruia în capul meu atât de tare, că mă împiedica să mai aud ce spunea doamna.
– O clipă.
Am pus receptorul jos şi am plecat după Qigu.
Cu inima bătându-mi nebună, am fugit în sus şi-n jos pe scări. Dar n-am reuşit să dau de el. Ştiam că era pe undeva în clădire şi că repara un întrerupător electric. Sigur era jos în demisol. Aveam nevoie să mă salveze, să-mi spună ce să-i comunic doamnei de la telefon. N-aveam voie să dau un răspuns greşit. Îmi era teamă să nu intru în belele cu cei de la imigrări; doamna de la telefon ar fi
putut încerca să mă prindă în capcană. Mă păcăleau şi apoi mă arestau. Trebuia să mă gândesc repede la un motiv pentru care nu-mi reînnoisem viza.
– B… bună, sunt Anchee Min, am spus.
Iar am ratat ce mi-a spus doamna.
Frica mă paraliza.
A urmat o clipă de tăcere. Oare doamna aşteaptă să-i răspund la întrebare?
Mi-am adunat cunoştinţele de engleză.
– De unde aţi ştiut numărul meu de telefon?
– Ei bine, vă amintiţi că acum un an şi jumătate aţi depus…
– Nu vorbesc bine engleza.
– Iertaţi-mă ?
– Aţi putea să vorbiţi mai rar? Nu vorbesc bine engleza.
Doamna a încetinit.
– Acum un an şi jumătate, aţi depus un manuscris intitulat Azaleea Roşie la agenţia noastră…
Desigur că-mi aminteam.
– Vă amintiţi de agenţia literară Sandra Dijkstra, agenţia mea?
– Am depus manuscrisul în douăsprezece locuri.
– În orice caz… Eu sunt Sandy, agent literar. Sunt interesată să vă cunosc.
Cu ceva efort, m-a ajutat să înţeleg că era în drum spre New York şi că se oprea o noapte în Chicago. Avea să fie disponibilă pentru o întâlnire la micul dejun, la ora 8 dimineaţa, în hotelul ei.
– Voi veni, am spus.
– Minunat!
– Îmi mai spuneţi o dată numele dumneavoastră?
Voiam să mă asigur.
– Sandra Dijkstra.
– Pe litere ? Pe silabe, vă rog.
Mi l-a silabisit.
Începusem să cred că halucinez. Nu credeam că e adevărat. De unde să ştiu că persoana de la celălalt capăt era cine pretindea că este?
– Atunci, la revedere şi ne vedem mâine, da, Ahjeih ? Sau e Annjeih ?
– Excelent, Anchee.
– Aţi spus c-aţi citit manuscrisul meu? am întrebat înainte să închid.
– Ei bine, eu tocmai l-am început, însă lectorul meu l-a citit.
– Lectorul dumneavoastră ?
– Angajez lectori care să lucreze pentru mine la agenţie…
Vorbea din nou repede şi o pierdusem.
Am încercat să n-o întrerup. Am început să ghicesc. Spunea ceva despre persoana pe care o angajase. Ceva despre cel pe care îl desemnase să-mi citească manuscrisul şi care îl citise integral şi făcuse şi o recenzie. Dar nu era o recenzie grozavă. Ceva despre lectorul care „nu s-a îndrăgostit” de manuscrisul meu. În sfârşit, ceva despre o evaluare care apăruse pe biroul ei acum câteva luni.
– M-a intrigat, am auzit-o spunând. Aşa că i-am dat manuscrisului o şansă…
– Qigu ! Qigu ! am ţipat după ce am închis.
Am alergat prin toată clădirea, dar nu l-am găsit nicăieri.
I-am dat telefon prietenei mele Joan Chen din California.
– Tu o ştii pe Sandra Dijkstra ?
– Desigur, mi-a răspuns calm Joan Chen. Este agenta lui Amy Tan. Mi-ai cerut odată adresa agenţiei ei, îţi aminteşti? Cea din Del Mar, California?
În clipa aceea mi-am amintit că trimisesem manuscrisul agentei lui Amy Tan. Îmi aminteam de „Del Mar” pentru că manuscrisul mi-a fost mai întâi returnat cu mesajul „Nu poate fi livrat”, fiindcă greşisem adresa. Scrisesem o singură dată „Del Mar”, în loc de două. Adresa corectă era „Camino del Mar, Del Mar, California”.
– În orice caz, Sandy Dijkstra m-a sunat şi am stabilit să ne întâlnim mâine dimineaţă! i-am spus lui Joan Chen. Joan, te rog, dă-mi un sfat. Cu ce să mă îmbrac? Să-mi prind părul la spate sau să mi-l las liber? Dacă Sandy Dijkstra o să-şi dea seama că sunt o speriată de la ţară? Gândeşte-te : manuscrisul meu a trecut prin repetate revizuiri. Dar când o să mă vadă în persoană o să afle că engleza mea e un dezastru. Mi-e teamă că va fi dezamăgită…
Sămânţa încolţită, de Anchee Min, Editura Polirom, 2016, traducere din limba engleză de Ionuţ Sociu, Biblioteca Polirom. Seria Actual
Scrie un comentariu