„Top cele mai frumoase cărți citite”

Primesc deseori mesaje de la cititori care mă roagă să le spun „care sunt cele mai frumoase cărți pe care le-am citit”. Uneori îmi cer asta pentru ei, alteori pentru a face o carte cadou cuiva. Îmi închipui că acest gen de curiozitate este motivată de dorința de „a merge la sigur” atunci când alegi o carte de citit. Dar, drept să spun, eu nu cred că ai cum să mergi la sigur când alegi o carte. În plus, trebuie să-ți acorzi posibilitatea de a citi și cărți proaste (sau, în fine, slabe), măcar pentru a putea aprecia cărțile frumoase atunci când dai de ele.

Mie mi-e foarte greu să fac astfel de recomandări gen „Top (nu-știu-câte) cele mai frumoase cărți”. Mi se pare că nu am nici vârsta, nici experiența necesară pentru astfel de certitudini. M-am intitulat „cititoare de cursă lungă” pentru că mi s-a părut amuzant, nu pentru că am impresia că am citit foarte mult sau că am citit mai mult decât alții. Într-un fel, sper să nu am niciodată vârsta și experiența necesare pentru a putea spune „astea sunt cele mai bune cărți scrise vreodată” și să trăiesc întotdeauna cu credința că mai am multe lucruri de descoperit. 

Am făcut și eu o listă de 10 recomandări când am fost Librar pentru o zi la Librăria Bizantină (dar a trebuit să aleg doar cărți care se mai găsesc în librării, așa că lista a fost condiționată de posibilitatea de a cumpăra cărțile respective) și am mai scris câteva articole de genul ăsta pentru Bookaholic, dar erau liste, nu topuri (gen: 10 jurnale de călătorie de citit în drum spre birou; 10 cărți de luat la plajă; 10 cărți de colecție; 10 cărți semnate de scriitoare autohtone de citit vara asta; Cinci cărți pentru adolescenți mai profunde decât te-ai fi așteptat; Cărți de citit la gura sobei; 13 cărți pentru vineri 13). În general, se mai întâmplă să fac liste de cărți tematice pentru că nu mai am timp să scriu despre fiecare carte în parte, așa că mi-e mai ușor să vorbesc despre mai multe într-un articol generic. Dar, repet, sunt liste, nu topuri. La un moment dat, am scris și despre faptul că până și notarea cu steluțe a cărților mi se pare un pic nepotrivită (deși am continuat să o fac).

Revenind la Cele mai frumoase cărți pe care le-am citit, pe Biblioteca de pe blog am un sistem de notare propriu de la 1 la 6 stele: 1= Nu mi-a plăcut; 2=Discutabil; 3=A fost ok; 4=Bună; 5=Foarte bună; 6=Excelentă. De asemenea, acolo unde e cazul, notez separat câteva secțiuni care mi se par importante: Traducere; Redactare; Poveste; Scriitură; Documentare; Grafică; Calitatea imaginilor. Am considerat că e cazul să fac diferența între Poveste, adică CE se spune în carte (acțiune, personaje, construcție narativă etc.) și Scriitură, aducă CUM se spune (stilistică, idei, frumusețea exprimării etc.). Fiecare dintre secțiuni poate fi, la fel, notată de la 1 la 6.

În ciuda acestui sistem de notare, mi se pare că sunt departe de a fi obiectivă. Și cred că, de fapt, nici un cititor nu poate. Lectura e un act subiectiv, iar receptarea lecturii este mereu personală. De la dispoziție, vreme, locul în care te afli, educație și background cultural, orice factor poate să-ți influențeze lectura și părerea asupra unei cărți. E, practic, imposibil să recomanzi o carte care va fi pe placul tututor.

Însă cititorii sunt o specie curioasă din fire (vrem să știm ce citesc alții, ce le-a plăcut și ce nu) și căreia îi place să vorbească despre ce a citit. Recunosc, și mie mi-e greu să nu laud o carte care mi-a plăcut foarte mult, deși mi s-a întâmplat ca experiența de lectură să-mi fie afectată de faptul că anumite cărți mi-au fost mult prea lăudate. Când am început să le citesc, orizontul meu de așteptare era atât de ridicat, încât era imposibil ca lectura propriu-zisă să se ridice la nivelul așteptărilor. 

Ca să nu mă mai lungesc, cum ziceam, noi cititorii suntem o specie curioasă și, pornind de la aceste cereri de care vorbeam la început, am făcut o opțiune specială și Cărțile citite pot fi aranjate Crescător sau Descrescător în funcție de numărul de steluțe primite. M-am uitat înainte să încep să scriu articolul și sunt 9 pagini (adică 108 cărți) notate cu 6 stele (Excelente) și 15 pagini (adică 180 de cărți) notate cu 5 stele (Foarte bune). Ordinea în care apar nu reprezintă ordinea importanței (deci nu este un top), ci este ordinea cronologică în care au fost citite. Așa că prima carte notată cu Excelent (O cale îngustă spre nordul îndepărtat, de Richard Flanagan) nu este mai bună decât ultima care are calificativul ăsta (Păcatul și frica, de Jean Delumeau). Trebuie să aveți în vedere, de asemenea, că eu nu citesc doar ficțiune, așa că e mai bine să vă uitați și la categoria în care este încadrată cartea pentru a ști dacă vă interesează.

Încă nu am terminat de pus toate cărțile la categoria Cărți citite, mai am vreo 10 ani (am ajuns la 2002 și am început să-mi notez cărțile citite cam de prin 1997), sper să găsesc timp să o termin cât mai curând. De asemenea, la un moment dat am încetat să mai acord punctaje pentru că trecuse prea mult timp ca să mai țin minte cât de mult mi-a plăcut. Pe de altă parte, acum, la recitire, în mod sigur le-aș puncta altfel pentru că și eu sunt alta. Dar asta e altă discuție.

Una peste alta, eu cred că e o listă din care cei curioși au ce alege. Nu e Top 10 e cam Top 100, dar e tot ce pot face până când voi reuși să citesc atât de mult încât să pot alege atât de puțin ca să alcătuiesc un top al celor mai frumoase cărți citite.