Vacanțe imaginare. Călătorii în spațiu

Pentru că vara e anotimpul vacanțelor, pentru că vacanțele noastre nu mai seamănă de mult cu cele  de acum câteva zeci de ani (lungi, interminabile, parcă, cu mult timp de relaxare și, uneori, chiar de plictis), dar și pentru că unii dintre noi doar visează acum la orice fel de vacanță, mi-a venit ideea unei liste de cărți care reprezintă, în sine, câte o vacanță și pe care mi-am propus să le citesc, recitesc, răsfoiesc vara asta. Am adăugat și subtitlul „Călătorii în spațiu” pentru că mi-am propus să mai fac o listă de vacanțe imaginare din fotoliu, „Călătorii în timp”.

• Călătorii prin Europa, de Bill Bryson (trad. Ioana Aneci)

Dacă nu se făcea scriitor, Bill Bryson putea să devină un stand-up comedian de succes. Cel puțin asta e concluzia la care am ajuns citind jurnalul lui de călătorie prin Europa, pentru că am râs cu lacrimi la unele pasaje. Altele mi s-au părut ușor deplasate, iar unele sunt atât de evident politically incorrect încât acum cred că s-ar gândi de două ori înainte să mai scrie astfel (pe de altă parte, am ajuns să mă bucur când descopăr în cărți câte un pasaj ce nu e corect politic, mi se pare că lumea a ajuns să ia prea în serios cu corectitudinea; există riscul să nu mai avem haz, și ăsta e un pericol mai mare decât ne dăm seama). Deși uneori devin obositoare glumele americane lui în cascadă, generalizările și exagerările, umorul constituie una dintre părțile cele mai interesante ale acestui jurnal de călătorie. Ca să vă lămuriți, iată, mai jos, o mostră a umorului à la Bryson: 

Eram uluit – eu veneam dintr-o ţară unde toţi erau prietenoşi, unde pînă şi antreprenorii de pompe funebre îţi urau o zi plăcută cînd plecai s-o îngropi pe bunică-ta –, dar am aflat în scurt timp că toţi parizienii erau aşa. Intrai într-o brutărie şi dădeai cu ochii de o creatură care semăna cu un melc uriaş şi avea o privire ce îţi spunea că n-o să vă împrieteniţi niciodată. Într-o franceză aproximativă, îi cereai o franzeluţă. Femeia te măsura cu o privire rece, apoi îţi trîntea pe tejghea un castor mort.

 — Nu, nu, îi ziceai, gesticulînd cu mîinile, nu un castor mort. O franzeluţă.

Melcul acela imens se holba la tine, nevenindu-i să creadă, apoi se întorcea spre ceilalţi clienţi şi le spunea ceva în franceză, vorbind prea repede ca să pricepi şi tu, dar, evident, ideea era că individul ăsta, turistul ăsta american, intrase şi ceruse un castor mort şi ea îl servise cu un castor mort şi acuma nu mai voia castorul mort, voia o franzeluţă. Ceilalţi clienţi se uitau la tine de parcă ai fi încercat să te băşeşti în poşetele lor, aşa că n-aveai încotro, trebuia să pleci cu coada între picioare, consolîndu-te cu gîndul că peste patru zile o să fii la Bruxelles şi atunci vei mai apuca, probabil, să mănînci ceva.

Cealaltă parte interesantă e reprezentată de descrierile pitorești și foarte personale pe care le face Bryson locurillor pe care le vizitează: de la un mic orășel în mijlocul pustietății finlandeze unde se duce să vadă aurora boreală, Hammerfest („un orăşel destul de simpatic, de genul slavă-Domnului-că-nu-sînt-obligat-să-trăiesc-aici”), până la destinații ultra-cunoscute (Paris, Roma, Amsterdam, Istanbul) sau mai puțin cunoscute (Aachen, Göteborg, Sofia sau Iugoslavia). E, în mod clar, o carte ce te face să-ți dorești să iei un rucsac în spate și s-o pornești, fără prea mari pretenții și griji, cu trenul prin Europa. Numai bună de citit dimineața pe magistrala Berceni-Pipera sau în orice mijloc de transport în comun lipsit de aer condiționat. 

Călătorii prin Europa nu e singurul jurnal de călătorie al lui Bryson. Dacă vă place stilul lui puteți continua cu Însemnări dintr-o țară mare. Visul american văzut de aproape; Însemnări de pe o insulă mică; Drumul către Little Dribbling. Noi însemnări de pe o insulă mică; O plimbare în pădure. Redescoperind America pe cărările Munţilor Apalaşi; De cealaltă parte a lumii. Călătorind prin Australia. Și un alt volum este în curs de apariție la Editura Polirom: Un colţ uitat de lume. America micilor oraşe. Da, scrie mult Bryson. Mult și bine. 

• Planeta noastră, de Alastair Fothergill, Keith Scholey (trad. Irina Stoica)

Ca multă lume, m-am uitat și eu la documentarul Netflix, care mi-a plăcut nespus, și m-am bucurat să văd că apare și o carte aferentă. Calitatea vizuală a documentarului mi s-a părut excepțională, iar imaginile din carte sunt asemenea. Tocmai pentru că am văzut mai întâi documentarul, evident că acum când citesc textele din carte le citesc cu vocea lui David Attenborough în minte. 

Mi-au plăcut întotdeauna astfel de cărți în care poți rătăci prin cele mai nebănuite colțuri ale lumii și să descoperi lucruri cu care, cel mai probabil, nu te vei întâlni niciodată în viață. Ca și documentarul, și cartea este un îndemn la aprecierea și protejarea minunilor naturii pentru a le putea vedea cât mai mult acolo unde le e locul, adică în natură, nu în cărți și la TV. Scoasă în condiții grafice de calitate, în mod sigur, va deveni o carte de referință. E o carte de colecție, de făcut cadou, de lăsat copiilor moștenire. 

Editura Litera mai are și alte albume frumoase potrivite pentru vacanțe reale sau imaginare: Călătorii pentru o viață. 500 de locuri unice, ed. National Geographic, Patrimoniul mondial UNESCO. Situri naturale și culturale; 501 Insule minunate; 52 de săptămâni de vis, ed. National Geographic; 501 minuni ale naturii; Vacanțe romantice de vis, de Jasmina Trifoni; Ocolul pământului în 80 de minuni. Destinații de vis pe cinci continente ș.a. 

• Z, orașul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale, de David Grann (trad. Ioana Miruna Voiculescu)

Trebuie să recunosc: asta a fost o carte care m-a convins încă de la titlu. Se mai întâmplă și d-astea. N-ai nevoie nici de copertă, nici de text de prezentare, vezi titlul și știi că vrei s-o citești. Apoi mi-au plăcut și coperta și prezentarea: „În 1925, exploratorul britanic Percy Fawcett pornea în expediție în jungla amazoniană în căutarea unei civilizații legendare. Avea să fie ultima lui călătorie, din care nu s-a mai întors. Decenii la rând, alți aventurieri l-au urmat, în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat cu el și de a găsi orașul pierdut Z. Biografia lui Fawcett semnată de David Grann elucidează cel mai tulburător mister al explorărilor din ultimul secol.” (s.m.). O întregă copilărie petrecută cu cărțile lui Jules Verne a renăscut în timp ce am citit prezentarea de coperta 4. 

Volumul este foarte bine documentat (bibliografia este chiar impresionantă, 12 pagini de titluri cu font mic) și este, în același timp, scris prietenos și accesibil. Jurnalist de meserie, autorul știe cum să te atragă și să te țină în povestea pe care a alcătuit-o cu migală. Pădurea amazoniană este, cel mai probabil, unul dintre locurile unde nu voi ajunge vreodată (da, din cauza insectelor), așa că abia aștept să mă pierd alături de David Grann în hățișuri imaginare și locuri legendare în timp ce mă topesc în arșița verii bucureștene. 

[Percy Harrison Fawcett] era ultimul dintre marii exploratori victorieni care s-au aventurat în ținuturi necunoscute, înarmați doar cu o macetă, o busolă și convingerea că avea o misiune aproape divină. Timp de aproape două decenii, poveștile despre aventurile sale au captivat imaginația publicului: a supraviețuit în sălbăticia Americii de Sud în absența oricărui contact cu lumea exterioară, a fost prins într-o ambuscadă a membrilor unui trib războinic, dintre care mulți nu mai văzuseră până atunci un alb, s-a luptat cu pești piranha, țipari electrici, jaguari, crocodili, lilieci-vampir și anaconde, inclusiv cu una care aproape îl zdrobise, și a revenit teafăr, după ce cartase regiuni din care nicio altă expediție nu se mai întorsese. (...) «Povestea lui este istoria eroică a unui bărbat care dă piept cu jungla.»

În colecția „Sapiens” a Editurii Art au mai apărut astfel de jurnale ale exploratorilor și temerarilor: Navigând singur în jurul lumii, de Joshua Slocum, Furtuna perfectă, de Sebastian Junger, și Lumea tăcerii, de Jacques-Yves Cousteau. Este în curs de apariție Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton, de Alfred Lansing, și În umbra omului, de Jane Goodall (abia aștept!).

• Autobiografia lui Charles Darwin. Urmată de fragmente din Călătoria unui naturalist în jurul lumii, de Charles Darwin (trad. Ioana Miruna Voiculescu, Andrei Bontaş şi Ancuţa Bontaş)

Charles Darwin este exploratorul și aventurierul prin excelență. În linii mari, cam toți știm ce a descoperit și pe unde a fost, dar cu totul alta este întâlnirea cu relatarea propriu-zisă a expedițiilor sale. Am început cartea asta acum vreo doi ani, tot într-o vacanță, dar n-am mai apucat s-o termin. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, din contră, ci pentru că nu am mai putut odată ce am revenit la ritmul galopant și haotic din București. 

Ce mi-a plăcut foarte mult la prima lectură a fost să descopăr în Darwin o curiozitate neobosită și o anumită bucurie a descoperirilor minunilor pe care ni le oferă natura. Ediția de față este una de colecție, foarte îngrijită, cu imagini de epocă, hărți, studii și note explicative. Pentru cei care vor descoperi că acest volum este pe gustul lor, le recomand să continue cu biografia lui Darwin semnată de Paul Johnson (apărută tot la Humanitas), unde vor descoperi un portret complet al omului de știință (și cu bune și cu rele). 

Am constatat, redeschizând cartea, că am abandonat-o chiar după ce terminasem de citit Autobiografia și ajunsesem la începutul Călătoriei unui naturalist în jurul lumii. Am revenit chiar la timp la ea. E uimitor cum ne așteaptă cărțile să le (re)descoperim la timpul potrivit. 

BAHIA SAU SÃO SALVADOR, BRAZILIA, 29 FEBRUARIE [1832] - Am petrecut o zi încântătoare. Dar chiar și cuvântul „încântare” e prea palid ca să redea sentimentele unui naturalist care umblă pentru prima oară prin jungla braziliană. Gingășia ierburilor, noutatea plantelor parazite, frumusețea florilor, verdele lucios al frunzișului și, în general, luxurianța vegetației m-au umplut de admirație. Un amestec paradoxal de zgomot și liniște domnește în zonele mai întunecoase ale pădurii. Bâzâitul insectelor este atât de sonor, încât poate fi auzit chiar și de pe un vas ancorat la câteva sute de yarzi de țărm; și totuși, cotloanele pădurii par să fie stăpânite de o liniște universală. Celui interesat de istoria naturală o astfel de zi îi aduce o plăcere pe care cu greu ar mai putea s-o simtă vreodată.

• Veneția, de Jan Morris (trad. Laura Ciochină)

Clișeic sau nu, am început cartea asta când eram în vacanță la Veneția. Dar cumva, tocmai pentru că eram înconjurată de Veneția din toate părțile, nu am continuat-o atunci și am păstrat-o pentru zilele când voi simți că mi-e dor de Serenissima (adică mereu). Amestecând istoria cu geografia și cu legenda, Jan Morris face un portret fascinant și surprinzător al acestui oraș cu atât mai fermecător cu cât, de atâta timp, pare din ce în ce mai efemer și mai amenințat de aceleași flageluri despre care ne vorbește și Planeta noastră: omul și încălzirea globală (de care tot omul e, de fapt, responsabil).

...venețienii au devenit insulari și rămân insulari, niște oameni care continuă să fie aparte, încă marcați de tristețea refugiaților. (...) Mai bine de o mie de ani, Veneția a fost ceva unic între națiuni, pe jumătate orientală și pe jumătate occidentală, pe jumătate uscat și pe jumătate apă, găsind punctul de echilibru între Roma și Bizanț, între creștinism și islamism, cu un picior în Europa și cu celălalt alunecând printre mărgăritarele Asiei. S-a autointitulat Serenissima, s-a înveșmântat în aur și chiar a avut propriul calendar, conform căruia anul începea la 1 martie, iar zilele începeau seara. Această semeție solitară, afișată de la adăpostul fortăreței lagunei, le-a creat vechilor venețieni o stranie senzație de izolare. Pe măsură ce grandoarea și prosperitatea Republicii creșteau, arterele lor politice se întăreau, iar fluxul amețitor al capturilor de război creștea opulența palatelor și a bisericilor lor, Veneția se învăluia tot mai mult de vrajă și mister. Întreaga lume o privea ca pe ceva la granița dintre ciudățenie și basm. 

Tot de Jan Morris a mai apărut, tot la Polirom, și un volum despre Spania, care este, presupun, la fel de interesant. 

• Un naturalist la tropice, de Alexandru Marinescu 

Alexandru Marinescu este biolog, oceanolog, istoric al științelor și muzeolog. A participat la expediții în insulele indoneziene din Oceanul Pacific, în Marea Mediterană și pe fluviul Saint-Laurent. Volumul de față rememorează expediția întreprinsă de acesta în șapte dintre insulele arhipelagului indonezian (între februarie-iunie 1991), amestecând amintiri cu informații științifice și consemnări de jurnal. Trebuie să recunosc că nu eram familiarizată cu activitatea și opera lui Alexandru Marinescu, l-am cunoscut prin titlurile cele două cărți apărute la Editura Polirom (cea de-a doua este Odiseea căpitanului Cousteau) pe care sunt foarte curioasă să le citesc. Am început să răsfoiesc Un naturalist la tropice și-mi place mult și stilul scriiturii și povestea, abia aștept să pornesc în această călătorie. 

De-a lungul următoarelor pagini voi încerca să schițez istoria subiectivă a întâlnirilor cu stele-de-mare, corali, melci, scoici, pești, macaci, păsări, varani, lilieci uriași, delfini, peisaje superbe, vulcani fumegând, monumente milenare, case ciudate, oameni, obiceiuri, atât cât mai păstrează memoria mea după 27 de ani.

• Atlas Obscura. Ghidul exploratorului minunilor ascunse ale lumii, de Joshua Foer, Dylan Thuras, Ella Morton (trad. Florin Tudose)

Volumul ăsta e, probabil, cel mai ciudat ghid de călătorie și, prin asta, unul dintre cele mai interesante. Este, practic, un atlas al celor mai surprinzătoare, neobișnuite și neașteptate locuri de pe lumea asta. Multe chiar nu sunt destinații turistice (cum ar fi centrala nucleară de la Cernobîl, acum la mare modă printre instagrameri inconștienți), altele sunt, pentru noi, surprinzător de accesibile (cum ar fi Salina Turda, cu imaginea căreia chiar începe volumul). Proiectul are și un site dedicat pe care puteți naviga înainte să răsfoiți și cartea. 

Sunt atât de multe locuri și lucruri interesante în cartea asta încât efectiv e suficient s-o deschizi la orice pagină pentru a vedea despre ce e vorba. O selecție de deschideri la întâmplare: Orașul gunoaielor din Cairo,Copacul leprei din Malawi, Muzeul Național de Istorie Funerară din Houston USA, Cântecul dunelor din Qatar, Piața căsătoriilor sin Shanghai, Insula păpușilor din Ciudad de Mexico și lista ar putea continua. Prezentările sunt succinte și sunt însoțite de fotografii și de indicația geografică a fiecărui loc. E cartea perfectă pentru când te plictisești și nu mai știi ce să scoți din bibliotecă.

• Diavolul din oraşul alb. Crimă, magie şi nebunie la expoziţia care a schimbat America,  de Erik Larson (trad. Alex Moldovan şi Mariana Buruiană)

O altă carte pe care o tot scot din bibliotecă s-o citesc, dar pentru care n-am găsit timp până acum. Mai multe prietene de la clubul de carte au citit-o deja și au fost foarte încântate. Mi s-a părut interesantă atât prin poveștile celor doi protagoniști - un arhitect și un criminal în serie, prin povestea de prim-plan - Expoziția Universală din 1893 cunoscută ca Orașul Alb, cât și povestea de fundal - orașul Chicago la final de secol XIX și început de secol XX. Expozițiile Universale au fost marile evenimente culturale ale lumii occidentale începând cu a doua jumătate a secolului XIX, adunând sub același acoperiș cele mai interesante și inovative realizări ale timpului lor, și nu numai. Prima expoziție de acest gen a avut loc la Londra, în 1851, cunoscută mai bine după numele construcției temporare care a adăpostit-o: Crystal Palace. O vacanță la o astfel de exxpoziție ar fi fost ceva cu adevărat excepțional.

În Chicagoul sfârșitului de secol al XIX-lea, în fumul produs de fabrici și în zăngănitul trenurilor, locuiau doi bărbați frumoși, cu ochi albaștri și extrem de bine pregătiți în domeniile lor. Fiecare întruchipa unul dintre elementele dinamicii speciale care caracteriza graba cu care America se îndrepta spre secolul XX. Unul era arhitect, constructorul unora dintre cele mai importante edificii din America, printre care clădirea Flatiron din New York și Union Station din Washington, D.C; celălalt era un criminal, unul dintre cei mai prolifici din istorie și precursorul unui arhetip american, criminalul în serie urban. Deși nu s-au întâlnit niciodată, cel puțin nu în mod oficial, destinele lor au fost legate de un eveniment singular, magic, care aproape că a dispărut din amintirea lumii moderne, dar despre care la acea vreme se credea c-a avut o putere de transfomare aproape egală cu cea a Războiului Civil. (...)

Pe lângă sânge, fum și pământ, în această carte este vorba despre vremelnicia vieții și despre motivul pentru care unii oameni aleg să-și petreacă scurtul timp alocat lor încercând să facă imposibilul, iar alții să producă durere. Până la urmă, e o poveste despre conflictul inevitabil dintre bine și rău, lumină și întuneric, dintre Orașul Alb și cel Negru.

•  Mari exploratori. Cucerirea și inventarea lumii, de Pierre Cheisa (trad. Anca Calangiu) 

Și pentru că la baza explorărilor stau, evident, exploratorii, nu putea lipsi din listă și o carte dedicată lor. Mi s-a părut interesant acest volum anume pentru că începe chiar cu strămoșii noștri, cu primele expediții de cucerire a lumii făcute de Homo Sapiens, iar această alegere ne face, cumva, pe toți neam de exploratori. Ceea ce e oarecum adevărat.

Așadar, de la Homo Sapiens, la Herodot, Alexandru cel Mare, Ptolemeu, vikingi și saxoni, Marco Polo, Columb, Magellan, Amundsen, Cousteau, Cook, Lewis și Clark, Livingstone, Gagarin, până la sondele spațiale trimise să studieze sistemul nostru solar și Universul. Este o carte pe care aș fi ferfenițit-o în copilărie, un volum pe care l-aș fi citit și adnotat iar și iar, visând la expediții îndepărtate în timp ce aș fi citit întinsă pe covor. Chiar și în epoca internetului, e, în mod sigur, de interes pentru copiii și adolescenții de azi care pot învăța din el mult mai multă istorie, geografie, fizică și biologie decât din manualele școlare. Poate că e, de fapt, chiar cea mai potrivită carte cu care să înceapă cei pe care această listă i-a făcut curioși de expediții (reale sau imaginare). 

Spor la dat pagina și la explorat!