• „Cine uită nu merită” - Nicolae Iorga

O singurătate prea zgomotoasă - Bohumil Hrabal

<i>O singurătate prea zgomotoasă</i> - Bohumil Hrabal

Înaintez, mă opresc în dreptul lui și zic: „Bună ziua, domnule Hrabal, cum vă simțiți la o sută de ani?“ „Prind puteri, zice, îmi recapăt încrederea. Primii o sută de ani sunt cei mai grei, că după aia... Și încă ceva, dacă tot ești tânăr și te mănâncă să scrii, spune-le asta scriitorilor, din partea mea: așa vă trebuie dacă n-ați putut să stați pe curu' vostru.“„Bine, zic, dar cititorilor ce să le spun?“ „Cu cititorii eu nu mai am nicio treabă“, mi-a mai zis și s-a uitat în jos, poate la petele de pe fața de masă, poate la cizmele de cauciuc cu care era încălțat, poate la porumbeii care-l așteptau cuminți sub masă. (Marin Mălaicu-Hondrari) (©Editura Art) Traducere: Marin Malaicu-Hondrari şi Dan Coman.


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu