Caută în blog

Cărțile pentru copii mici sunt și pentru copiii mai mari

Cărțile pentru copii mici sunt și pentru copiii mai mari

Iarna asta mi-am dat seama că mi-am petrecut prea mult timp citind cărți serioase, de oameni mari, despre oameni mari și pentru oameni mari. Nu-i vorba că mi-am propus să nu mai citesc cărți pentru copii, pur și simplu nu mă opream asupra lor. Însă, încet-încet, am început să citesc cărți pentru adolescenți (sau young-adult, cum le zice pe englezește), am redescoperit gustul pentru fantasy și, acum, mai nou, și cărțile pentru copii.

La asta a contribuit și faptul, că de ceva timp, și editurile românești au început să fie mai atente la sectorul ăsta de cărți. Îmi aduc aminte de prieteni cu copii și care, acum câțiva ani, mi se plângeau că nu găseau cărți interesante și atrăgătoare pe care să le cumpere celor mici. Acum oferta este destul de diversificată și rafturile cu cărți pentru copii nu mai sunt atât de neatrăgătoare.

Grupul editorial Art, de pildă, are o colecție impresionantă de cărți pentru cei mici și chiar o editură specială dedicată lor, Editura Arthur. Și ăsta e doar un exemplu. Cărți mai noi sau reeditări din clasicii copilăriei au apărut și la Polirom, Rao, Humanitas, Litera sau Trei (fără să mai vorbim de editurile specializate pe asemenea cărți).

Pe plan personal, această dorință de a (re)citi cărți pentru copii se datorează și întâlnirii (virtuale, întrucât ne-am cunoscut pe Facebook) cu K.J. Mecklenfeld, un autor a cărui carte, Planeta de Aur (primul volum dintr-o serie), m-a cucerit pur și simplu. Încă nu am terminat-o, o citesc încet și pe îndelete, ca s-o savurez. Îl puteți urmări pe autor atât pe pagina de Facebook Planeta de Aur, cât și pe blogul K.J. Meckelnfeld.

Pe blogul lui K.J. am găsit și o listă cu 100 de cărți pentru copii care mi s-a părut foarte interesantă și diversă. Eu am început să citesc foarte mult abia din liceu, așa că am sărit peste multe dintre cărțile esențiale ale copilăriei. Pentru unele probabil că e cam târziu să le recitesc acum (poate o să vină timpul lor când voi avea și eu copiii; sau poate nu…), pe altele abia aștept să le citesc în ediții mai noi sau mai vechi. Mi-am făcut deja și o mică bibliotecă de cărți pentru copii pe care vreau să le strecor printre cele „serioase”, scrise pentru oameni mari.

 

Nu știu dacă de vină e iarna pentru nostalgia asta, dar cred că e bine să ne acordăm, din când în când, un astfel de răgaz. Și apropo de nostalgia copilăriei, de curând, cei de la Editura Arthur m-au rugat să fac o listă de cărți pentru copii. Am ales categoria „Copii care nu vor să crească sau vor să crească mai repede”. Încă nu m-am hotărât din care fac parte smiley

Comentarii

Hehei, ce dragut ai scris, Laura! Multumim! Nu mai zic ce onoare ne faci sa ne pui in asa companie maiastra cu Hobbitul, preferata noastra numarul unu :-)Ma bucur ca am reusit sa iti trezesc interesul pentru literatura pentru copii si in special cea scrisa de romani. Mi-a parut rau pentru tine ca nu ai putut sa te delectezi cu toate cartile minunate ale copilariei si de aceea, cu atat mai mult de aceea!, ma bucur sa te vad citind iarasi carti pentru adolescenti si/sau pentru copii.Nu stiu cum sunt altii dar eu spun ca literatura pentru copii este extraordinar de importanta, poate mai importanta decat oricare alta deoarece ea este cea care ajuta la formarea copiilor. Viitorul nostru ca natiune, si mai mult, al nostru ca specie, este determinat intr-o foarte mare masura de educatia copiilor.Pe de alta parte, mai cred si ca marea majoritate a adultilor si-au pastrat o buna parte din copilul din trecut. Citirea cartilor pentru copii si adolescenti este singurul fel in care pot readuce acel copil inapoi, chiar si pe durata a cateva ore. Acea relaxare si stare de bine experimentata in copilarie (ca stare normala) este o binefacere pentru un adult tracasat, haha :-)Ma bucur ca ti-a placut lista mea de 100 de carti pentru copii. Abia astept sa citesti din ele!Inca o data multumiri pentru mentiuni si ma bucur enorm ca iti place Planeta de Aur. Grozav! Mare bucurie mi-ai facut!La Multi Ani 2015! si ne auzim online, ca de obicei :-)

K.J.

30 dec. 2014

Mulțumesc și eu, KJ! :) Am citit și când eram copil, doar că nu așa de mult cum citesc acum. Pur și simplu, dorința de a citi a început să fie foarte accentuată abia din liceu. Părinții nu m-au obligat să citesc (și foarte bine au făcut, pentru că, așa cum s-a întâmplat cu alți prieteni de-ai mei, se putea întâmpla să nu-mi mai placă deloc să citesc dacă eram obligată), așa că am început eu singură s-o fac, când a fost timpul. Cred că, pur și simplu, în ultimii ani, prioritățile mele au fost de așa natură că nu mi-a mai stat gândul la cărți pentru copii, așa că mă bucur foarte tare că acum am timp să revin asupra lor. Sunt de acord cu tot ceea ce spui despre importanța cărților în educația copiilor. De-asta am și adăugat pe blog o categorie nouă dedicată special cărților pentru copii și m-am alăturat și unei campanii editoriale noi în România, intitulată „Citește povești”. Cred că nu e rău să aducem aminte oamenilor din când în când cât de important e să citești.Să ai un an nou minunat și tu și, evident, ținem legătura! :)

Laura Câlțea

31 dec. 2014

Pana sa ajung la Harry Potter, pe care l-am citit de jdemii de ori, am tocit alte carti cand eram mica. Ambele serii de la Rao. Ambele cu magie. "Indianul din dulap" si, mai ales, "Mary Poppins". "Indianul din dulap" nu stiu daca m-ar mai amuza si incanta la fel acum, dar "Mary Poppins" inca ma tenteaza. Altfel, similara cu "Micul Print", am descoperit anul trecut seria "Fairyland", de o delicatete delicioasa. Am citit doar primele doua povestiri, "The Girl Who Ruled Fairyland—For a Little While" si "The Girl Who Circumnavigated Fairyland in a Ship of Her Own Making", ambele in acelasi volum. Try giving them a taste, as well. :)

Aa, ce bine că mi-ai zis, uitasem de Mary Poppins, trebuie neapărat s-o citesc ;)) Iar „Indianul din dulap” a fost cartea preferată a prietenului meu în copilărie, mi-a vorbit mult despre ea. Sper s-o mai găsesc (poate măcar la bibliotecă...) Nu știam de seria „Fairyland”, o să mă uit și după ea. Pe musiu Harry Potter l-am citit acum, la „bătrânețe”, și mi-a amintit că nu e frumos să judeci cărțile înainte să le citești. Mi-a plăcut la nebunie :D

Scrie un comentariu

Anuleaza

Abonează-te la

Newsletter