Sunt multe fragmente frumoase în Lecții aparte, de Hélène Grimaud, instantanee și fulgurații efemere ale unor clipe doar întrevăzute. Unele sunt mai scurte și se încheagă în discuții, altele sunt doar străfulgerări ale lucrurilor care-ar-fi-putut-să-fie. Mi s-a părut frumoasă imaginea unei tinere ce stă la o terasă cufundată în lectură și pe care un tânăr o abordează cerându-i să-i împrumute și lui o carte. Atât. Continuarea nu mai contează.
– Citiți un roman de dragoste?
Am tresărit. Un tânăr pe la douăzeci de ani, care ședea la măsuța de lângă a mea, profita de faptul că ospătarul îmi adusese un suc de portocale ca să lege o conversație. Vorbea franceza cu un ușor accent englezesc. Intruziunea lui mă agasa. I-am răspuns printr-o privire glacială și cu un:
– Da, vă deranjează cu ceva?
Expresia care-mi venea imediat pe buze atunci când cineva încerca să-mi violeze intimitatea. Contrar oricărei așteptări, în loc să-și ceară scuze ori să-și șteargă în liniște afrontul, necunoscutul a izbucnit în râs:
– În nici un caz! De multe ori, poveștile de dragoste mă plictisesc, dar am observat că textul e în franceză și chiar îmi place să exersez limba asta.
Și a urmat o altă cascadă de râs dezlănțuit:
– Doar nu v-ați gândit că eu... că încercam să vă agăț!
Am început să râd la rândul meu. Nu exista vreo urmă de ambiguitate în cuvintele sale, ci simplă constatare rostită cu deplină inocență.
– M-am exprimat greșit, continua deja tânărul. Voiam să știu dacă toate cărțile pe care le aveți aici sunt scrise în franceză și, dacă da, să vă rog să-mi împrumutați una. Doar cât îmi beau cafeaua. V-o dau înapoi imediat ce hotărâți să plecați.
Mă uitam la el din ce în ce mai surprinsă, însă dezarmată de felul său direct de a se purta.
– Dacă doriți, am o culegere de basme sufite.
– Perfect! Perfect!
Fără o vorbă în plus, a luat volumul pe care i l-am întins și numaidecât, sorbind din cafeaua-i foarte lungă, s-a adâncit în lectură. La fel și eu, pe dată absorbită de cartea mea.
Scrie un comentariu