Unul dintre cele mai frumoase lucruri în romanul lui Richard C. Morais mi s-a părut a fi felul în care lumea pare a se reflecta într-o farfurie cu mâncare...
Poularde Alexandre Dumas era mâncarea care-l făcuse faimos pe chef Verdun în lumea culinară, în urmă cu treizeci de ani. Paul umplea burta găinii cu praz și morcovi tăiați julien, apoi, cu mare grijă, făcea incizii în pielea ei și băga înăuntru felii subțiri de trufe. Când găina se cocea în cuptor, trufele și grăsimea de pasăre se topeau împreună și deliciosul suc astfel rezultat pătrundea în carne, dându-i o aromă unică, de țărână. Era specialitatea lui Paul și se găsea mereu în meniul de la Le Coq d'Or pentru măreața sumă de 170 de euro.
Dorind să-i aduc lui Paul un omagiu, pentru noaptea cinei comemorative am împrumutat tehnicile de bază ale polarde-ului său și le-am aplicat potârnichii, care se știe bine că era pasărea lui preferată de vânat. A rezultat o carne extrem de aromată, aproape mortală. Am umplut păsările cu mere glazurate – în locul legumelor tăiate julien –, iar apoi le-am băgat sub piele felii de trufe negre. Păsările arătau de parcă erau îmbrăcate pentru o înmormântare victoriană și de aici le-a venit numele „Potârnichea îndoliată a lui Paul”. Evident, somelierul meu a fost cel care a avut inspirația să servească la acest fel de mâncare un Côtes du Rhône Cuvée Romaine, din 1996, un vin roșu robust, care te ducea cu gândul la câini gâfâind și alerți, în timpul vânătorii de vară dintr-o pădure luxuriantă.
Madame Mallory și micul bucătar indian, de Richard C. Morais
Mai poți vedea și O rețetă pentru o noapte de toamnă rece și bătută de vânturi...
Scrie un comentariu