• „Omul are trei vârste: tinerețea, vârsta mijlocie și «Vai, ce bine arăți!»” - Fulton J. Sheen

Și plăcerea este o patrie

Manuel Vincent, în Glasul mării, despre cum Horațiu te poate învăța că e bine să trăiești clipa, însă trebuie să înveți singur să-ți acorzi răgazul de a o putea trăi și simți pe deplin. Iar ceea ce Horațiu a spus acum mii de ani, este actualizat zi de zi, clipă de clipă, de oameni simpli, prin gesturi simple.

Și-a lăsat mapa jos și cu ea versurile subliniate ale lui Horațiu în care recomandă să te agăți de plăcerile efemere și să te desfeți prefăcând în veșnicie acea clipă din timpul care trece. Cum să înțeleagă asta elevii, dacă la vârsta lor toți tinerii se simt nemuritori? Dar Ulises era gata să devină și el nemuritor savurând o duzină de femele de arici de mare, și a făcut-o deschizându-le una câte una cu vârful briceagului și sorbindu-le cu ochii închiși, simțind că dulceața soarelui de ianuarie îi explodează în sticla ochelarilor și îi arde pleoapele.

Faptul acesta anodin a fost pentru Ulises o revelație. Și plăcerea este o patrie. Era prima oară când Ulises intra pe teritoriul ei de când venise pe coastă și mâncatul primilor arici din sezon, cu gust de alge reci ivite la poalele falezei, l-a considerat un sacrament păgân. Începând de atunci, Ulises a început să exploreze acest spațiu interior pentru a vedea dacă micile plăceri au o concretizare spirituală. A fost prima lui lecție învățată fără cărți. Mediterana în ianuarie cu luna în descreștere, cu un reflux foarte static, marea aproape adormită, învăluită în ceața aurie și marcând nivelul minim al anului în dană și pe carenele ambarcațiilor. Ulises a căzut în extaz văzând cum, lângă el, un marinar așezat pe copastia unei bărci de pescuit taie o roșie pe o felie de pâine și deasupra întinde anșoa. În momentul acela a sunat sirena feribotului. Marinarul își pregătea sendvișul lui simplu cu o solemnitate minuțioasă și domoală a mâinilor sale noduroase, ca și cum anșoaul și roșia ar fi fost lucrul cel mai important din univers. Ulises a simțit că încetineala aceea alăturată desăvârșirii luminii de la amiază este măsura tuturor lucrurilor. A simțit-o pentru prima oară de când venise.

Glasul mării, Manuel Vicent, Ed. Univers, 2013, traducere Lavinia Similaru, colecția „Globus” 


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu