Un librar țâfnos, care știe exact ce nu-i place

Un fragment amuzant din Viața de poveste a lui A.J. Fikry, de Gabrielle Zevin care descrie dialogul între un librar excentric și ursuz și o tânără reprezentată a unei edituri, venită să-i prezinte oferta de cărți noi. Amestecul ăsta de umor și literatură e reprezentativ pentru întreg romanul, care merită citit în întregime.

– Ce-mi place! repetă el dezgustat. Ce-ar fi să vă spun ce nu-mi place? Nu-mi plac postmodernismul, decorurile postapocaliptice, naratorii post-mortem, realismul magic. Rar sunt receptiv la găselnițele așa-zis istețe la folosirea de fonturi multiple, la folosirea pozelor acolo unde n-au ce căuta. În general, nu răspund la șmecherii, de orice natură ar fi ele. În opinia mea, ficțiunile literare despre Holocaust sau despre alte tragedii istorice majore sunt de prost-gust. Nu-mi plac amestecurile literare de genul romanului polițist sau al fanteziei literare. Literatura ar trebui să rămână literatură, genul literar – gen literar, iar hibridizarea are rareori rezultate mulțumitoare. Nu-mi plac cărțile pentru copii, mai ales cele despre orfani, și prefer să nu-mi aglomerez rafturile cu literatură pentru adolescenți. Nu-mi plac cărțile care depășesc 400 de pagini sau cele mai mici de 150 de pagini. Am oroare de romanele vedetelor din emisiuni-tabloid, scrise de fapt de altcineva, nu-mi plac cărțile despre celebrități, cu poze, nici memoriile sportivilor celebri, nici cărțile inspirate de jocuri video, nici cele în ediție limitată și – mi se pare de la sine-înțeles – nici cărțile cu vampiri. Foarte rar fac stocuri cu cărți de debut, literatură pentru femei, poezie sau traduceri. Dacă ar fi după mine, aș prefera să nu am stocuri de ficțiune literară, dar mă constrânge bugetul. Cât despre dumneavoastră, nu e nevoie să mă informați despre „următoarea colecție importantă” până când nu înțepenește pe lista de bestselleruri New York Times. Mai presus de toate, domnișoară Loman, consider că volumașele de memorialistică despre bătrânei ale căror neveste bătrâne au murit de cancer sunt pur și simplu intolerabile, oricât de bine ar pretinde agentul de vânzări că sunt scrise. Oricâte exemplare îmi promiteți că o să vând de Ziua Mamei.

– Ce anume vă place? îl întreabă Amelia.

– Tot restul. Recunosc că din când în când mă las pradă unei slăbiciuni pentru povestiri. Dar clienții niciodată nu vor să le cumpere.

Viața de poveste a lui A.J. Fikry, de Gabrielle Zevin, Ed. Nemira, 2015, trad. Ioana Socolescu, col. „Babel”