Lecturile lunii august 2026: De la „Doamna Bovary” la prima mea manga

Câteva noutăți

Dintre noutățile lunii august mi-a atras atenția jurnalul de călătorie al Ancăi Iosif, Împăcare pe Via Transilvanica, un volum despre descoperirea de sine, dar și despre descoperirea la pas a României de azi. Pare genul de aventură personală cu rucsacul în spate pe care ne-am dori cu toții să o facem măcar o dată în viață. 

Am remarcat, de asemenea, mai multe cărți ale autorilor români la Editura Polirom care au apărut în deschiderea toamnei literare sau sunt în pregătire: Sfârșit de aventură de Andrei Gorzo (am menționat-o și în articolul de luna trecută, acum a apărut și e de găsit în librării), Delfinariu de Lavinia Braniște (proză scurtă), Pe cale de dispariție de Nicoleta Balaciu (câștigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom - 2026), Splendide făpturi fragile de George Cornilă, Ziua mîniei de Ștefan Agopian, Cușca de Hanna Bota. 

Ce-am citit în august 

În primul rând, Doamna Bovary de Gustave Flaubert și alte câteva lecturi în jurul ei. Despre Doamna Bovary am scris în articolul dedicat din provocarea Un an de lecturi. Literatură europeană clasică, aș mai adăuga doar că am recitit-o cu mare plăcere și că aș mai reciti-o și altă dată. Prima lectură a fost una de tinerețe, însă cred că abia acum am reușit să prind ironia lui Flaubert și să înțeleg cartea în contextul potrivit. Cu ocazia asta am citit și Papagalul lui Flaubert de Julian Barnes care mi-a plăcut mult, așa cum îmi plac, de fapt, cărțile eseistice ale lui Barnes, și capitolul dedicat romanului în Cursuri de literatură de Vladimir Nabokov (și care mi-a adus aminte de cursurile de literatură din facultate și de seminariile de analiză pe text). Începusem și Orgia perpetuă a lui Mario Vargas Llosa însă am apucat doar s-o frunzăresc și să-mi doresc să am mai mult timp și pentru ea. 

Am bifat și eu prima manga. Am ales Dezumanizat de Osamu Dazai (pentru că mă interesa să citesc povestea asta clasică japoneză). A fost o experiență stranie, atât prin prisma poveștii (întunecată și apăsătoare), cât și prin faptul că lectura în sine a fost neobișnuită. M-am străduit pe tot parcursul lecturii să nu cumva să încurc ordinea casetelor (și nu cred că am reușit întotdeauna). Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar nici că mi-a displăcut. O să mai încerc și alte manga, măcar ca experiență de lectură. 

Am încheiat luna cu romanul Numărătoare de visuri de Chimamanda Ngozi Adichie, cartea pe care am avut-o la clubul de carte Editura Trei, chiar în ultima zi a lunii. Mi-a plăcut povestea celor patru prietene și felul în care s-au întrepătruns poveștile lor. Preferata mea (și nu numai a mea, am fost mai mulți la club), a fost povestea lui Kadiatou în care Chimamanda Ngozi Adichie a reușit să pună laolaltă, într-o scenă de o violență atroce, două lumi complet opuse: lumea celor care cred că totul li se cuvine și lumea celor care nici măcar nu îndrăznesc să viseze. Am întâlnit mulți cititori care o iubeau deja pe Chimamanda din romanele precedente și cărora nu le-a plăcut așa de mult acest roman, însă chiar dacă nu e la fel de reușit ca cele de dinainte este, totuși, un roman mai puțin reușit al unei mare povestitoare, ceea ce nu e puțin lucru. A fost o carte perfectă pentru club, am avut multe discuții (și prolifice, și contradictorii), ne-a prins noaptea tot discutănd. Traducătoarea cărții, Iulia Gorzo, a fost și ea la club, ceea ce a făcut discuțiile și mai interesante. 

Pe lângă cărțile pe care le-am terminat în august, mai sunt și câteva începute: Rebarbor de Alexandru Monciu-Sudinski (cartea-revelație de la Bookfest 2026), prima carte cu care facem buddy reading în Bibliofil, Inima întunericului de Joseph Conrad (următoarea pe listă pentru provocarea Un an de lecturi), Cinematograful călător al domnului Saito de Annette Bjergfeldt (pe care o voi discuta la două cluburi în septembrie, vedeți mai jos) și Fotbalul. Lumini și umbre de Eduardo Galeano (care-mi place așa de mult că refuz s-o termin mai repede).  

Ce urmează în septembrie

În septembrie urmează, în primul rând, trei festivaluri de literatură: două în București, „Slow Gun Poetry / Poezie cu bătaie lungă” a XVI-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie București (14-20 septembrie) și Nordic Exposure (16-20 septembrie), și unul în Brașov, Nod Festival.  

În cadrul Nordic Exposure voi participa și eu la un eveniment, mai exact un club de carte la care va fi invitată scriitoarea daneză Annette Bjergfeldt și unde vom discuta romanul său recent tradus în română de Flavia Teoc, Cinematograful călător al domnului Saito: Book Talk la Nordic Exposure. Annette Bjergfeldt întâlnește cluburile de lectură. Evenimentul va avea loc vineri, 18 septembrie, de la ora 16.30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, iar alături de mine va fi și Mihaela Pascu-Oglindă, moderatoarea clubului CititOARE. 

În plus, s-au anunțat deja și primii invitați pentru cel mai mare festival literar din România, FILIT Iași. Printre aceștia se numără: Paul Lynch, David Foenkinos, Parinoush Saniee, Aleksandar Hemon, Elena Alexieva, Éric Chacour, Hattie Williams, Gabriella Zalapì, și, dintre scriitorii români: Gabriela Adameșteanu, Simona Antonescu, Andreea Berechet, Iulian Bocai, Lavinia Braniște, Filip Florian, Ioana Pârvulescu, Ioana Unk ș.a. 

Pe lângă Cinematograful călător al domnului Saito (care va fi atât la clubul organizat de Nordic Fest, cât și la Clubul cititoarelor și cititorilor de cursă lungă), în septembrie voi mai avea de citit și pentru clubul Editurii Trei Priveghiul de Yrsa Sigurdardóttir (Yrsa Sigurdardóttir este una dintre invitatele festivalului Nordic Fest, iar vineri, 18 septembrie, va avea loc o discuție între ea și Marius Chivu la Cărturești Modul). 

August a fost o lună cu lecturi puține și muncă multă. S-a împlinit și un an de când în aceeași lună a anului trecut am reușit să depășesc o criză existențială provocată de contextul social și politic tot mai neliniștitor. Contextul nu s-a schimbat (din contră, s-ar putea spune), însă eu am reușit să găsesc o rațiune în a trăi din nou. M-au ajutat (încă o dată) cărțile și proiectele pe care le-am construit în jurul cărților. 

Anul trecut, în august, am început să construiesc ideea unui club de carte de literatură clasică, idee care s-a întrupat într-o agendă (pe care am reușit, însă, s-o tipăresc într-un singur exemplar, pentru mine), într-o provocare de lectură (Un an de lecturi. Literatură europeană clasică) și într-o aplicație pentru cititori (Bibliofil. Clubul cititorilor, acum în versiune web și mobil). Au fost proiecte care m-au ajutat să stau pe linia de plutire, dar și să mă dezvolt profesional și personal.

Dincolo de plăcerea lecturii, cărțile au fost pentru mine întotdeauna și o formă de biblioterapie. Sau poate că să faci ceea ce-ți place este pur și simplu o formă de terapie.