Dacă tot s-a dat drumul la vară presupun că o listă de recomandări de lectură pentru sezonul estival 2021 e binevenită. În general, asociem cărțile de vacanță cu relaxarea, așa că asta va fi caracteristica dominantă a recomandărilor pe care le voi face mai jos, însă vor exista, evident, și excepții. Oricum, fiecare înțelege ceva diferit prin relaxare sau cărți pentru vacanță, așa că un pic de diversitate e chiar necesară, motiv pentru care și recomandările vor fi pe măsură, adică multe. Nu am mai făcut o listă gen „10 cărți de citit vara asta”, ci am organizat articolul tematic în speranța că așa va fi de folos cât mai multor cititori.
FICȚIUNE
► Povești perfecte de vară
Una dintre cele mai frumoase povești de citit vara la plajă mi se pare a fi Circe, de Madeleine Miller. Totul, de la tematică, la ritmul care parcă te leagănă, te invită să te cufunzi în această reinterpretare a mitologiei grecești, după mine, extrem de reușită. O altă poveste, la fel de potrivită și de reușită, ar fi Acolo unde cântă racii, de Delia Owens, o carte care, de la prima apariție, acum trei ani, reușește să tot rămână prin topurile de vânzări și ale cititorilor. Rețeta succesului, în cazul ăsta, cred că este combinația între roman polițist și roman de poezie a naturii (în engleză i se zice nature writing, nu am găsit altă redare mai bună în română). Nu știu dacă mai e cineva care nu a citit cartea asta, dar dacă mai e, vara asta e momentul potrivit s-o facă, mai ales că la anul apare și filmul.
O a treia recomandare la categoria „povești perfecte de vară” este Scriitori și îndrăgostiți, de Lily King, o carte apărută în 2020 și anul acesta în traducere română. Este un romance cu ușoare pretenții artistice, suficient de ușoare cât să fie, totuși, relaxante, cu o poveste bine construită și personaje veridice și care se citește repede și cu plăcere.
► Witty&funny
Aici am două recomandări ale unor apariții mai vechi, dar care au fost reeditate de curând, ambele scrise de două scriitoare nord-americane care-mi sunt foarte dragi, este vorba despre O vară fără bărbați, de Siri Hustvedt, și Femeia-oracol, de Margaret Atwood. Ambele sunt poveștile unor femei mature și inteligente care decid (din motive diferite) să-și părăsească soții și să înceapă o viață nouă. Cam aici se opresc asemănările dintre ele, poveștile sunt destul de diferite, iar scriiturile la fel, dar ambele sunt sclipitoare și amuzante.
► Povești de familie
Dacă-ți dorești să plonjezi într-o poveste cu intrigi de familie, complicații sentimentale, evoluție și maturizare, recomand două romane noi apărute la Humanitas Fiction, ambele semnate de două autoare destul de cunoscute publicului feminin (acum îmi dau seama că toate recomandările de până acum sunt scrise de femei; nu-i nimic, remediem imediat). Este vorba despre Confesiunea, de Jesse Burton, și Casa olandeză, de Ann Patchett. Și astea două au un fir tematic comun, ambele povești de familie țesându-se în jurul câte unei mame care dispare (aka alege să-și părăsească copiii și familia). Incitantă temă, nu? În rest, fiecare poveste e diferită, Confesiunea se construiește în jurul relațiilor complicate dintre mai multe femei, pe când Casa olandeză, după cum îi spune și titlul, chiar are o poveste care se construiește pe mai multe generații în jurul unei case (oarecum în stilul Kate Morton, dar, din puctul meu de vedere, ceva mai surprinzătoare și mai complexă).
► Suspans
Cu toată încrederea, primul nume care-mi vine pe buze la categoria asta este Stephen King. Anul ăsta au apărut (și vor mai apărea) multe cărți noi, dar și reeditări din opera maestrului suspansului, așa că aveți de unde alege. Celor care se tem de stilul horror al lui King (mă număr și eu printre ei, sunt multe cărți de-ale lui pe care le-am ocolit din cauza asta), le recomand cu mult entuziasm volumul de povestiri Anotimpuri diferite, demult așteptat la noi (prețurile la anticariat atinseseră niște praguri istorice înainte de această reeditare). Volumul cuprinde patru povestiri care mi se pare că demonstrează din plin geniul scriitoricesc al lui King și profunzimea psihologică a intuițiilor sale. Sunt patru povești diferite, unite doar de scriitura excelentă, iar poveștile sunt foarte bine dozate și construite. Apoi, ar mai fi reeditări ale romanelor sale clasice, precum Christine, Misery sau Carrie, sau cărți mai recente precum Mai târziu, Institutul, Mobilul sau Străinul.
Tot aici pun și un nordic noir recent apărut la Crime Scene Press, un roman pe care l-aș caracteriza mai degrabă drept psihologic și de suspans decât polițist (cum sunt, de obicei, nordic noir-urile). Este vorba despre Rășină, de Ane Riel, un fel de saga de familie, dar a unei familii extrem de neobișnuite. Sunt și niște crime pe acolo, însă nu-i nici o investigație polițistă tradițională, partea cea mai interesantă fiind cea psihologică. Se citește ușor și te ține în priză, deși construcția narațiunii mi s-a părut că lasă de dorit, dar, fiind un debut, putem fi înțelegători și să sperăm la mai bine pe viitor.
► Romane istorice
Cele mai recente romane istorice pe care le-am citit aparțin unor autori români, este vorba despre Acul de aur și ochii Glorianei, de Radu Paraschivescu, un roman a cărui acțiune este plasată la finalul secolului XVI, deopotrivă în Roma, dar și în Londra elisabetană, prilej pentru multe vagabondări în lumea medieval-renascentistă, și despre În umbra ei, de Simona Antonescu, cel mai recent roman al unei autoare care și-a făcut deja un renume în scrierea de romane istorice, dar care, în acesta din urmă, a decis să riște puțin o schimbare de stil și de context și și-a adus personajele în zilele noastre (post-pandemice, însă). Povestea mare este tot una istorică, o saga de familie ce urmărește evoluția relațiilor pe parcursul mai multor generații și care are în centru o casă cu marchiză din Galați.
► Contemporan
Nu știu cât de dornici sunteți să citiți un roman contemporan despre o lume care a luat-o razna în urma unui dezastru cu consecințe planetare, vă spun doar că această poveste există, se cheamă Lasă lumea în urmă, a fost scrisă de Rumaan Alan, a apărut anul trecut în SUA și anul ăsta și la noi. Nu e vorba despre o pandemie, dar felul în care este tratat subiectul aduce mult cu viața noastră din ultimul an. În plus, cartea mi s-a părut revelatoare pentru acea gândire segregaționistă care domină și definește civilizația Statelor Unite ale Americii, ca și pentru exacerbarea tiraniei semnificației care pare să-i fie de asemenea caracteristică. Naratorul și personajele romanului judecă în permanență tot ceea ce văd și interpretează conform unor grile bine stabilite, dar, în același timp, își neagă orice pornire de a interpreta și judeca. Cum ar veni, văd un negru pe care-l identifică drept negru în același timp în care se autosancționează pentru a fi gândit așa și caută echivalente care să pară mai puțin discriminatorii, precum „persoană de culoare” sau „non-alb” sau mai știu eu ce alte formulări corecte politic. E interesant de citit, măcar pentru a vedea la lucru o astfel de mentalitate colectivă ușor schizoidă, de fapt, plus că se citește foarte repede și te ține în priză.
► Proză scurtă
Deși nu intră neapărat la categoria „de relaxare”, proza scurtă poate fi perfectă pentru vacanță tocmai pentru că este, ei bine... scurtă. Dacă te enervează să te întrerupi mereu din lectura unui roman când ești în vacanță, mai bine iei un în bagaj un volum de proză scurtă. Mai ales că ai din plin de unde alege.
Unul dintre cele mai frumoase volume de proză scurtă pe care le-am citit, și care, de curând, a fost reeditat într-o nouă traducere, este Interpretul de maladii, de Jhumpa Lahiri, un volum care a făcut istorie încă de la lansare și nu mă miră că s-a întâmplat asta, întrucât este, cu adevărat, excepțional. Cred că aici am simțit cel mai bine felul în care o povestire își este autosuficientă, fără să-mi doresc să fi fost mai lungă chiar dacă mi-a plăcut (și mi-au plăcut toate). Sunt povești diverse, cu personaje extrem de bine construite și individualizate, unite prin raportarea la cultura indiană, deși nu se petrec doar în India, ci și în spațiul nord-american, iar fiecare este, în sine, o mică bijuterie literară.
Un alt volum de proze scurte, unele care pornesc de la întâmplări adevărate, dar reconstituite ficțional de autoare, este Nepovestitele iubiri, de Tatiana Niculescu. Sunt povestiri scurte ce reînvie personaje, locuri și întâmplări de mult uitate, pe care Tatiana Niculescu le-a pescuit prin documentările sale și cărora a ales să le dea și formă în câte o poveste. Multe păstrează încă și o anumită doză de mister, ca pentru a se apropia mai mult de povestea specifică vieții (unde nu orice întâmplare are un rost și un final), decât de cea specifică ficțiunii (care ne lasă, de obicei, să vedem un rost în orice acțiune și să dăm un final oricărei povești).
Dacă vrei să fii la curent cu proza scurtă a autorilor români, poți încerca Kiwi 2021: Sosiri / Plecări. Antologia de proză scurtă, coordonată de Marius Chivu și recent apărută la Ed. Polirom, sau volumul August, de Elena Vlădăreanu, apărut în colecția „n'autor” de la Nemira, și care are un tagline numai potrivit: „10 proze de vacanță despre bucurii și deznădejdi”.
NONFICȚIUNE
► Călătorii
Unul dintre cei mai simpatici ghizi de călătorie livrești este, pentru mine, Bill Bryson. Inepuizabilul Bill Bryson. Volumul lui Călătorii prin Europa e plin de savoare și de umor și ține, în sine, loc de orice călătorie. Pe lângă Europa, mai puteți călători cu Bill Bryson și în Marea Britanie (Însemnări de pe o insulă mică, Drumul către Little Dribbling), Statele Unite ale Americii (O plimbare în pădure, Însemnări dintr-o țară mare, Continentul uitat), Australia (De cealaltă parte a lumii). Sau, dacă nu doriți să vă îndepărtați prea tare, ci să rămâneți aproape, puteți face un excurs în misterele propriului corp, prin cea mai recentă carte a lui Corpul. Ghid pentru cei care îl locuiesc. Oriunde l-ați urma, distracția și cultura generală sunt garantate.
Cititorilor care-și doresc o destinație literară mai exotică le recomand volumul Sovietstan. O călătorie prin Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîzstan și Uzbekistan, de Erika Fatland, un excurs prin cinci foste republici sovietice situate în Asia Centrală, scris de o jurnalistă specializată în antropologie socială. Veți descoperi o lume inedită, atât din punct de vedere natural, cât și social.
► Aventură și explorare
Pe lângă destinațiile literare mai exotice, mai există și categoria destinațiilor greu sau deloc accesibile. Aici vă recomand, în primul rând, două cărți care ne poartă prin minunata lume de... sub pământ. Prima dintre ele este Lumea de sub noi. O călătorie în adâncul Pământului, de Robert Macfarlane, un excurs senzațional atât în timp, cât și în spațiu, în misterele subterane ale planetei, de la felul în care s-a format universul și planeta, până la mărturiile civilizațiilor străvechi și activitatea exploratorilor sau speologilor în încercarea de a scotoci cât mai mult acest univers subteran. Eu nu sunt mare fan al explorărilor subpămânene sau subacvatice, am experimentat, a fost frumos, dar prefer o astfel de carte unei experiențe directe, cu atât mai mult cu cât e minunat scrisă și aflu o grămadă de informații interesante.
Cea de-a doua este oarecum asemănătoare, doar că vine cu o perspectivă și o poveste diferite datorate, în principal, și formației de astrofizician a autorului. Este vorba despre Călătorie spre centrul Pământului. Extraordinara expediție de explorare științifică în adâncurile lumii noastre, de David Whitehouse, carte care pare că reface traseul ficțional al celebrului roman al lui Jules Verne, având, însă, la îndemână cele mai recente date științifice obținute în urma cercetătorilor. Este o carte ceva mai tehnică, dar scrisă destul de accesibil.
Tot la categoria „aproape inaccesibil” (aproape, nu imposibil) sunt și două cărți din colecția „Sapiens” a Editurii Art, una care relatează o expediție în jungla amazoniană de la mijlocul secolului XIX, Jungla de piatră, de William Carlsen (expediția în junglă mai poate fi realizată de cei pe care nu-i deranjează umezeala extremă și lighioanele intruzive) și o poveste de supraviețuire dintr-un alt mediu ostil, dar atrăgător pentru amatorii de senzații tari, Singur în ținutul ghețurilor, de David Roberts, povestea unei supraviețuiri în singurul continent rămas nepopulat de oameni pe planetă, Antarctica.
O altă formă de turism aproape inaccesibil, dar care pare că devine accesibil, pentru cei care pot plăti prețul, este turismul spațial și aici vă recomand o carte din colecția Corint Future, Dincolo de lumea cunoscută. De la marile descoperiri geografice la călătoriile spațiale, de Andrew Rader, un volum care vorbește, de fapt, despre pasiunea pentru explorare a lui homo sapiens, și care pornește de la părăsirea Africii de strămoșii oamenilor moderni, trece prin migrațiile antice și medievale, pentru a ajunge la călătoriile spațiale. Dacă vă interesează să continuați periplul printre stele, o puteți face cu alte două volume pop science, Viețile secrete ale planetelor. Ghid de utilizare a Sistemului Solar, de Paul Murdin, un excurs detaliat prin toate planetele Sistemului nostru solar, și O plimbare prin Univers. Ghid de relaxare astronomică, de Adrian Șonka, un volum care te plimbă atât prin Sistemul Solar, cât și mai departe prin Univers, adunând cele mai importante teorii și informații de care dispunem în prezent.
► Profund, dar ușor de citit
Pentru cei care nu-și doresc neapărat lecturi de relaxare și ar dori să citească ceva mai cu miez, dar scris într-un stil accesibil, recomand, în primul rând, volumul clasic al lui Oliver Sacks, recent reeditat într-o nouă ediție, Omul care își confunda soția cu o pălărie și care este, probabil, cel mai accesibil volum al celebrului neurolog. Cartea cuprinde mai multe povestiri ale unor cazuri pe care acesta le-a întâlnit în activitatea sa de clinician, iar uimirea pe care o experimentezi la aflarea misterelor și contradicțiilor minții umane este depășită doar de cea dată de talentul de povestitor al lui Sacks. După mine, e una dintre cele mai bune cărți de popularizare a științei, neegalată ca talent științific și scriitoricesc.
Tot aici aș zice că se încadrează și noul volum de eseuri semnat de Cătălin Pavel, Animalele care ne fac oameni. Blană, cozi și pene în arheologie. Când auzi de arheologie nu-ți vine să crezi că ar fi o știință care poate fi încadrată la „ușor de citit”, însă Cătălin Pavel a demonstrat deja în Arheologia iubirii că, cu talent scriitoricesc, poți scrie accesibil și incitant și cărți de arheologie, lucru evident și în acest volum de arheozoologie, al cărui scop este tratarea animalelor ca resursă simbolică în cultura și evoluția civilizațiilor umane.
► Istorie
Prima recomandare la categoria „cărți de istorie de citit în vacanță” este cea mai recentă apariție în Co-Lecția de Știință a Editurii Publica, și anume volumul Arta măcelăritului, Cum s-a luptat Joseph Lister să transforme sinistra lume a medicinei victoriene, de Lindsey Fitzharris, o cercetare amănunțită a sistemului medical (britanic, în special, dar, prin extensie, ilustrator și pentru restul lumii de atunci) de la mijlocul secolului XIX, plină de detalii anecdotice și de atmosferă care o fac un adevărat page turner. Eu n-am putut s-o las din mână, deși au fost anumite pasaje despre ce presupunea o operație sau care erau condițiile de spitalizare acum un secol și ceva, care mi-au făcut pielea de găină.
Și mai relaxant și ușor de citit este volumul 100 de femei afurisite. O istorie, de Hannah Jewell, o antologie a 100 de figuri feminine mai puțin sau deloc cunoscute ale istoriei noastre, scrisă într-un stil de-a dreptul irevențios și, pe alocuri, chiar obraznic, așa cum au fost, de fapt, multe dintre cele pe care le portretizează.
Tot recent a apărut și o nouă ediție, revizuită și adăugită, a biografiei oficiale a Prințesei Diana, una care apăruse încă din timpul vieții acesteia (și cu participarea ei), dar care, la 25 de ani de la moartea sa, beneficiază de materiale și considerații noi, privind, mai cu seamă, moștenirea spirituală a acesteia: Diana. Povestea unei prințese spusă de ea însăși, de Andrew Morton.
► La mare, la soare
Pasionații sporturilor de orice fel pot găsi cărți dedicate sportului sau scrise de sportivi la editura Pilot Books, specializată doar în astfel de apariții. Eu semnalez două cărți, ambele având legătură cu unul dintre sporturile pe care le asociem cel mai mult cu vara, și anume înotul. Este vorba despre Saltul. Cum am învățat să mă bucur de valuri, de Alexandra Heminsley, cartea cea mai potrivită pentru a-ți învinge teama de apă și de înot, și În lupta cu valurile. Povestea unei înotătoare de cursă lungă, de Diana Nyad, o poveste emoționantă despre abuz, ambiție și împlinire.
► Witty&funny
Avem witty&funny și la nonficțiune, iar una dintre cele mai simpatice cărți citite în ultimul an a fost, pentru mine, Jurnalul unui librar, de Shaun Bythell, povestea celui mai simpatic librar ciufut din lume, o poveste despre lumea contemporană a cărților, despre meseriile și oamenii din jurul cărților. Shaun Bythell are un umor extrem de particular și de înțepător, știu mulți cititori care nu l-au apreciat, însă eu îl recomand, de fiecare dată, cu drag, chiar mi se pare super amuzant.
Tot aici, alte două cărți descoperite în ultimul an, ambele (deocamdată) netraduse în română și ambele scrise de două vedete americane și, surprinzător, chiar extraordinar de bine. Prima este o apariție mai veche, dar pe care eu am descoperit-o de curând, Born a Crime. Stories from a South African Childhood, de Trevor Noah, amintiri din copilăria petrecută într-o Africă de Sud în plin apartheid, dar cu un umor excelent. Pentru mine a fost o carte-terapie prin râs (ulterior am aflat și că autorul e comedian, ceea ce explică multe). Cea de-a doua e scrisă de o vedetă și mai cunoscută, un actor pe care-l știam drept un frumușel protagonist în comedii romantice și care acum câțiva ani a făcut o turnură spectaculoasă și ne-a înnebunit cu câteva roluri excepționale, este vorba despre Greenlights, de Matthew McConaughey, o carte care este de excepție atât prin concepția grafică (un mix de jurnal care adună notițe, post-it-uri, fotografii din arhiva personală), cât și prin scriitură. Pe mine m-a luat complet prin surprindere cât de bine și de viu poate să scrie Matthew McConaughey. Recomand.
► Contemporan
Tot bune de pus în bagajul de concediu sunt și cele trei cărți apărute în colecția Ted Books, volume care vorbesc (în pagini puține și volume în format mic) chiar despre lumea în care trăim, și abordează subiecte precum identitatea națională, drepturile omului, terorismul, globalizarea, războiul, formele de guvernare, socializarea, tehnologia etc.: Întrebările de mâine, de David Rothkpf, Când întâlnești un necunoscut. Cum te schimbă cei pe care nu-i cunoști, de Kio Stark, și Fiul unui terorist. O poveste despre a alege, de Zak Ebrahim și Jeff Giles. Și, într-un format mai mare și cu mai multe pagini, dar tot extrem de actual este și cel mai recent volum coordonat de John Freeman și apărut la Black Button Books, Povești despre două planete. Schimbări climatice și inegalitate într-o lume divizată, un volum ce adună scrieri semnate de unii dintre cei mai cunoscuți și talentați scriitori contemporani (printre care și doi scriitori români).
LISTA MEA
Înainte să închei, mai las aici, și ca sugestie, dar și ca memento personal, lista cu ce mi-am propus să citesc eu ca lectură de relaxare vara asta (în concediu sau nu). Păi, aș începe chiar cu un roman de relaxare, și ăsta este Oameni anxioși, de Frederick Backman, nu am mai citit nimic de la Un bărbat pe nume Ove și mi-am luat cartea acum ceva vreme chiar pentru momentele când o să vreau să citesc un roman ușurel. Apoi aș continua cu o carte care mă atrage prin subiect și localizare, Ultima vară în oraș, de Gianfranco Calligarich, pentru că, dintre toate orașele, de Roma mi-e cel mai dor, și una care mă atrage prin tematică și promisiunea unui romance cu pretext literar, Două cărți și o vacanță, de Emily Henry. În momentele când aș avea chef de un roman de suspans, următorul pe listă este Misterul ulmului, de Tana French, iar între ele, cu lingurița ca să dureze cât mai mult, voi strecura pagini din În amintirea memoriei, de Maria Stepanova, la care citesc cu încetinitorul de peste o lună. Mi-am pus pe listă și două romane mai profunde Patrula djinnilor, de Deepa Anappara, și Cât aur ascund aceste coline, de C Pam Zhang, (și, dacă am timp, poate strecor și un Javier Marías, poate Așa începe răul, poate Inimă atât de albă), și la capitolul nonficțiune, abia aștept să ajung la volumul recent apărut Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povești, de Oliver Sacks.
În încheiere, vă rog să mă credeți pe cuvânt că am vrut să iasă un articol scurt, nici măcar 10 cărți nu-mi propusesem să adun, însă nu e vina mea că apar așa de multe cărți frumoase. Să aveți spor la citit și zile frumoase!
Scrie un comentariu