„Dosarul Popcorn”, de Ana Rotea (fragment în avanpremieră)

Popcorn, porcuşorul de Guineea mult iubit al lui tanti Geta, vecina de la 4, a dispărut. Echipa micilor detectivi de pe scară se autosesizează şi începe ancheta. Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu şi Şerloc sunt Detectivii Aerieni şi împreună lucrează neobosit la Dosarul Popcorn: interoghează şi ţin sub observaţie suspecţi şi adună probe cu un profesionalism rar întâlnit la nişte puşti de 11, respectiv 4 ani, şi la... un beagle. Iar gașca rivală, Fafeflafi, le pune mereu beţe-n roate.

Ana Rotea a fost mai întâi povestitoare. Povestitul a început chiar de când era foarte mică, sau, mai precis, de când a ascultat prima poveste la pick-up (aparatul ăla vechi de care copiii de azi n-au auzit) şi a vrut să o spună mai departe.
Toată copilăria ei le-a povestit fraţilor, dar şi copiilor de afară, în timpul pauzelor de la joacă, tot ce citea sau îşi imagina, tot ce era frumos de povestit: despre copii şi adulţi, despre animale şi lucruri.
A continuat să povestească, mai în glumă sau mai în serios, în timp ce urma Facultatea de Drept şi alte cursuri, iar apoi în timp ce lucra, în timp ce şofa, în timpul cinei cu familia sau la ora de culcare a băiatului ei.
Pentru că cei mai fideli ascultători i-au fost dintotdeauna copiii, a decis de curând să le scrie o carte. Cartea va putea ajunge în mult mai multe locuri şi la mult mai mulţi ascultători, a gândit povestitoarea şi a devenit autoare.

Dosarul Popocorn a câștigat secțiunea 8–14 ani din cadrul Trofeului Arthur, ediția 2015. Cartea va fi lansată sâmbătă, 4 iunie, ora 15:00, standul editurii Arthur, iar invitații sunt: Ana Rotea, Florentina Sâmihăian, Diana Zografi.

Dosarul Popocorn, de Ana Rotea (fragment în avanpremieră)

Următoarea dimineaţă l-am încredinţat pe Şerloc trupei de detectivi care mi s-a prezentat punctual la uşă. De fapt, la uşă ajunsese la ora stabilită doar Ada Gesicaflecer. Pe trepte cobora în grabă Teo Marlău potrivindu-şi pălăria de pai, iar de undeva de mai sus se auzeau tropăielile şi săriturile peste trepte ale fraţilor Bobo Bolumbo şi Bibi Scupidu. Şerloc i-a primit plin de bucurie, lătrând şi sărind în jurul lor ca şi când ar fi redevenit căţeluş. Am fost curioasă să aflu mai multe despre aventura lor isteaţă de detectivi, dar mi-au pus imediat în vedere că „ancheta este încă în desfăşurare” şi nu îmi pot divulga nimic. Inutil de adăugat că nici de la prietenul meu Şerloc nu scosesem mai multe. Mi s-au promis însă relatări complete după ce-l găsesc pe răpitorul lui Popcorn.
Echipa detectivilor aerieni a pornit încrezătoare către grădina Ginei, după ce vecina tanti Geta le-a confirmat că prietena ei grădinăreasa acceptase să le răspundă la întrebările despre porcuşorul dispărut. Înţeleseseră unde era grădina: Strada Recoltei nr. 13, un drum prăfuit de ţară de la marginea oraşului, de-a lungul căruia se înşirau grădinile mai multor orăşeni. Până la grădină însă nu au avut parte de o uşurică plimbare de dimineaţă, cu ciripit de păsărele şi raze de soare jucându-se printre frunzele pomilor. La cel de-al treilea cornet care l-a nimerit pe Marlău în ceafă, şeful echipei de detectivi a trebuit să admită:
— Suntem urmăriţi.
— Zici tu? l-a ironizat Gesicaflecer. Oare care dintre mesajele de pe cornete te-a convins? Ăsta cu „Suntem cu ochii pe voi” sau ăsta cu „Vă urmărim pas cu pas”?
— Hm... a ignorat-o Marlău desfăcând şi cel de-al treilea cornet încasat. Aici scrie: „Adevăraţii detectivi aerieni suntem noi.” Noi, adică ei, urmăritorii! Dar cum îndrăznesc ăştia! Cine sunt, măi, ăştia care ne fură numele?
— Uite, scrie aici, i-a reamintit Gesicaflecer. Îşi spun Fafeflafi.
— Vlafefavii ăştia! a pufnit Marlău. Bolumbo, ce ai mai aflat despre ei? Ai ceva nou de raportat?
— Fa-fe-fla-fi! a intrat în transă Bolumbo. Specia nouă de copii care locuieşte acum la etajul 6 al blocului nostru, vizavi de apartamentul meu. Nu sunt mutaţi de-a binelea, ci sunt în vizită la rudele lor, pe timp de vară. Sunt tripleţi, nu dintr-aceia identici, dar oricum îţi dai seama că-s fraţi, că seamănă prea tare. Trec în clasa a V-a în toamnă. Numele provine de la primele litere ale numelor lor: Fa de la Fabiana, şefa lor, care e şi cea mai înaltă, Fe de la Fergus, fratele lor, care este... băiat, Fla de la Flavia, cea care e mai firavă, Fi de la Fifi, monstrul cu ochi verzi care le este pisică! Fafeflafi vor să se impună în blocul nostru şi nu se vor da înapoi de la nimic pentru a reuşi. Vor să preia Dosarul Popcorn!
— Mamă! s-a mirat Teo Marlău admirativ. Ai aflat destule, dar cum ai reuşit?
— Păi, s-a scărpinat Bolumbo la subraţ pierdut deodată în amintiri. Am cam cerut-o pe Flavia de nevastă aseară, când ne-am nimerit amândoi în lift. Am invitat-o sus pe bloc la o discuţie sinceră şi uite aşa, dintr-una într-alta, ea mi-a turnat tot despre ai ei, eu i-am pus pe deget o garnitură de cauciuc de la butelie... A fost aşa... o chestie de moment... Dar nici măcar nu ne-am pupat... mult.
— Iac! a pufnit Gesicaflecer întorcându-le spatele.
— E-n regulă, Ada! i s-a adresat Bolumbo fetei. Flavia nu înseamnă nimic pentru mine, e a cincea tipă pe care o cer de nevastă, dar am fost la fel de neserios cu toate! Pe bune, sunt băiat bun, nu te teme să-mi dai o şansă!
— Hai, lăsaţi asta! s-a băgat Marlău. Ce ne facem cu Falafienii ăştia? Cum să fie ei aerieni în locul nostru? Vor să rezolve enigma lui Popcorn înaintea noastră?
— Ei sunt mai aerieni decât noi cumva, a spus Bolumbo. Locuiesc deasupra voastră la bloc, de exemplu.
— Nu e de-ajuns! s-a crizat Marlău. Noi am fost primii! Au!
Marlău şi-a mai extras un cornet din pălăria de pai în care i se înfipsese zdravăn.
— Uite-i pe-ăştia! a comentat el şi mai isteric. „Ştim cine-l are pe Popcorn, retrageţi-vă, suntem cei mai buni. Fa.” Adică Fabiana. Au! Alt cornet! Măi, dar numai în mine se trage! E clar că vor să vă lase fără şef, căci în felul ăsta vă pot dovedi mai uşor!
— Sau eşti ţinta cea mai mare, a spus Gesiflecer, încă iritată. Te ţintesc pe tine pentru că te pot nimeri uşor cu cornetele. Adică, na! Cât de tare să le tremure mâna încât să nu te nimerească? E suficient să tragă înspre punctul cardinal spre care eşti poziţionat şi tot te nimeresc!
— Ce vrei să spui? şi-a supt Marlău uşurel burtica. Sunt în creştere, trebuie să mănânc... În fine, pe ultimul cornet scrie: „Priviţi în faţă.” Care faţă? Spre grădină sau spre bloc?
Dinspre grădină s-a auzit un miorlăit teribil, gros, ca venind din fundul pământului. Au privit cu toţii drumul pe care a sărit elastic, dintr-un copac de pe margine, la vreo zece metri în faţa lor, o mâţă neagră imensă, cu ochii verzi, pisica echipei Fafeflafi, bineînţeles. Fifi i-a fixat rece, ameninţător, încremenind în mijlocul drumului. Imediat, Şerloc a turbat şi s-a repezit lătrând spre Fifi, făcând-o să traverseze urgent drumul şi să se repeadă într-un alt copac, de unde a început să-l scuipe neobosită.  
— Pisica neagră ne-a tăiat calea, a remarcat resemnat Bolumbo. Asta aduce ghinion. Am putea să ne întoarcem acasă, că azi ne va merge rău, o să vedeţi.
— Nu suntem superstiţioşi! a sărit Gesicaflecer. Iar Fafeflafi stau în casă cu acea pisică.

Dosarul Popocorn. Primul caz al detectivilor aerieni, de Ana Rotea, Ed. Arthur, 2016