Se pare că există un oarecare consens cum că Sonetul XVIII (18 ) ar fi cel mai frumos dintre sonetele scrise de Shakespeare și una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste, totodată. Fiind vorba de poezie și, mai ales, poezie de iubire, nu cred că poate exista vreun consens în privința asta (preferatul meu a rămas în continuare Sonetul LVIII (58) pe care acum câțiva ani l-am pus în oglindă cu un altul de Vasile Voiculescu). Însă eu îmi propusesem de mai mult timp să adun într-un articol mai multe versiuni ale aceluiași sonet de Shakespeare și cum nu am reușit să găsesc un altul care să-mi placă mai mult decât preferatul meu, am zis că pot la fel de bine să mă opresc la acest sonet celebru.
Până la urmă, dincolo de celebritate, cred că a fost o idee bună pentru acest exercițiu comparativ al traducerilor pentru că este un sonet în care, după cum se va vedea mai jos, traducătorii români au oscilat între adresarea către un bărbat, o femeie sau o adresare neutră. În mod tradițional se consideră că sonetele lui Shakespeare au fost închinate unui tânăr chipeș, „Fair Youth” (cele de la 1 la 126) și unei doamne brune (de la 127 la 154), deși nu există certitudini legate de persoanele reale cărora le-ar fi fost dedicate.
În ceea ce privește Sonetul 18, ale cărui prime două versuri sunt atât de celebre („Shall I compare thee to a summer's day? / Thou art more lovely and more temperate”), este interesant faptul că în română în cele 14 traduceri pe care le-am adunat aici există șase adresări la masculin, trei la feminin și cinci la neutru (în ediția canonică a sonetelor realizată de Paul Edmondson și Stanley Wells de la Shakespeare Birthday Trust și apărută Cambridge University Press în 2020, se precizează că acesta poate fi adresat fie unui bărbat, fie unei femei):
- masculin: „Tu ești mai plin de farmec și mai blând” (Gh. Tomozei); „Ești mai încântător și ești mai blând” (Violeta Popa); „...tu-l treci, fermecător” (Radu Ștefănescu); „Ești mai frumos, mai molcom și mai blând” (Tudor Dorin); „Ești mai încântător și mult mai blând” (Niculai Chirică, ed. 1995); „tu ești mai gingaș și mai cumpătat” (Mihaela Anghelescu-Irimia).
- feminin: „de n-ai fi mai gingașă și frumoasă” (Petru Rezuș); „pe tine care mult mai dulce, blândă ești?” (Lucian Blaga); „Ești mai frumoasă și ești mai senină” și „Sonetul meu te va păstra tot vie” (Mihail Sebastian)
- neutru: „cu-o zi de vară-ți pot asemui / Făptura? Ți-e mai caldă și mai blăndă” (Ion Frunzetti); „Tu ești mai dulce și surâzi mai blând” (Niculai Chirică, ed. 1974); „Tu ai un chip mai gingaș, mai senin” (Teodor Boșca); „Ți-e firea mai cu farmec, mai blajină” (Maria Moscu); „Mai blândă-i frumusețea ta, o știu” (Petre Solomon).
Las mai jos sonetul original în engleză și cele 14 traduceri pe care le-am găsit în biblioteca mea. Eu mi le-am printat și le-am citit pe rând, în paralel, pe sărite, pe fragmente comparate, le-am subliniat și le-am însemnat și mi-am petrecut cu ele o după-amiază întreagă. A fost una dintre cele mai bune zile pe care le-am avut de mult timp.
Sonetul XVIII (18)
| Shall I compare thee to a summer's day? Thou art more lovely and more temperate: Rough winds do shake the darling buds of May, And summer's lease hath all too short a date: Sometime too hot the eye of heaven shines, And often is his gold complexion dimm’d; And every fair from fair sometime declines, By chance or nature's changing course, untrimm'd; But thy eternal summer shall not fade, Nor loose possession of that fair thou ow'st; Nor shall Death brag thou wander'st in his shade, When in eternal lines to time thou grow'st; So long as men can breathe, or eyes can see, So long lives this, and this gives life to thee. |
| Cu-o zi a verii poate să te semui? Tu eşti mai plin de farmec şi mai blând! Un vânt doboară creanga şi blestemu-i că frunza verii moare prea curând. Ades e ochiul cerului fierbinte și aur îl precede-ntunecat precum frumosul din frumos descinde sub cerul simplei firi, netulburat. Dar vara ta eternă nu păleşte și n-ai să pierzi ce astăzi stăpâneşti în umbra morţii n-ai să plimbi caleşte când într-un vers etern ţi-e dat să creşti. Cât oamenii privesc şi cât respiră Trăieşti şi tu în cântu-nchis în liră. |
Cu ce să te compar, c-o zi de vară? Ești mai încântător și ești mai blând: Bobocii-n mai, vântoasele-i doboară Și-ncheie-arenda vara prea curând: Când prea fierbinte ochiu-aprins în cer e, Când chipul lui de aur mai pălește, Și frumusețea când și când mai piere, După noroc, cum firea rostuiește: Dar vara ta eternă n-o s-apună, Nici n-o să-ți piardă frumusețea ta, Că stai în umbră-i, Moartea n-o să spună, Când tu în vers etern te vei-nălța, Cât respirăm și ochi cât vor vedea, El va trăi și viață o să-ți dea. |
| (traducere Gheorghe Tomozei) | (traducere Violeta Popa) |
| C-o zi de vară te-aș asemui, Dar gloria i-e scurtă: prea ușor Un vânt de mai cutează a-i pălmui Lalelele; tu-l treci, fermecător... Vezi, soarele ba arde, ba-i ascuns, Și auru-i pălește; ce-i frumos Își pierde haru-n chip de nepătruns, Sau în al Firii mers capricios, Dar tu ești altfel, farmecul tău sfânt Desparte vremi; desăvârșirii fiu, Tu rușinezi și Moartea, pe pământ Atotstăpânitoare... Și mai viu Ca viața ești, căci stihul meu ți-e dat, Cât ochii văd, și inimile bat... |
Cu-o zi de vară-ţi pot asemui Făptura? Ţi-e mai caldă şi mai blîndă! Cad flori în mai cînd prinde-a vremui Şi verilor li-s toamnele osîndă. Jar viu ne pare soarele-uneori Şi-ades păleşte ochiul lui, cerescul. Splendorile decad dintre splendori Şi sorţii rău norocul vitregescu-l. Dar veşnica ta vară dăinui-va Şi frumuseţea nu-ţi va fi furată, Nici moartea-asupră-ţi n-o să-şi urce stiva: Vei creşte-n vers cu secolii deodată. Cît ochi vor fi şi guri vor răsufla, El va trăi şi viaţă va să-ţi dea. |
| (traducere Radu Ștefănescu) | (traducere Ion Frunzetti) |
| Să te asemăn cu o zi de vară? Tu ești mai dulce și surîzi mai blînd! În Mai e vînt și mugurii-i doboară Și timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Și-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător și-n al schimbării joc. Dar vara ta nu va păli vreodată Căci frumusețea-i veșnic anotimp; Nici moartea s-o umbrească n-o să poată Cînd vers etern o-nalță peste timp. Cît va fi suflet, văz și versul meu, Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu. |
Să te asemăn cu o zi de vară? Eşti mai încîntător şi mult mai blînd: În mai vînt aspru mugurii doboară Şi-arenda verii trece prea curînd. Cerescul ochi e uneori prea tare Şi chipu-i de-aur alteori e şters, Că din frumos tot ce-i frumos dispare Întîmplător sau prin al Firii mers. Dar vara ta de-a pururea va ţine Şi nu-ţi vei pierde farmecu-n estimp; Nici moartea nu se va făli cu tine, Că tu prin vers etern creşti peste Timp. Cît omul suflă, ochi cît or să fie, Cît viu mi-e versul, viaţă îţi dă ţie. |
| (traducere Neculai Chirica, 1974) | (traducere Neculai Chirica, 1995) |
| Cu-o zi de vară te-aș asemăna, de n-ai fi mai gingașă și frumoasă. În mai un vînt din nord poate sufla; al verii soare în curînd ne lasă. Revarsă cerul uneori dogori, se-ntunecă-a sa boltă câteodată și frumusețea cu-ale ei splendori de-a firii fugă-n grabă e luată. Doar vara ta va ține pe vecie și frumusețea ta nu va pieri, nici umbra morții-n juru-ți n-o să vie, chiar munți de vreme de te-or troieni. Cît oameni vor fi vii, ochii vor vedea, sonetul meu în el te va păstra. |
Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu ai un chip mai gingaş, mai senin; Vînt aspru-n Mai flori tinere doboară, Şi-arenda zilei ţine prea puţin. Cerescul ochi e uneori dogoare, Şi-n tot ce-i farmec, farmecul dispare, Cînd firea-n mers ori soarta i-l desţese. Dar vara ta eternă nu apune, Nici farmecul ce azi te-mpodobeşte. Nici văl asupră-ţi Moartea nu va pune, Cînd tu, prin timp, în vers etern vei creşte. Cît inimi bat, şi-n ochi mai e scînteie, Mi-e cîntu! viu, şi viaţă o să-ţi deie. |
| (traducere Petru Rezuș) | (traducere Teodor Boșca) |
| Să te asemăn oare cu o zi de vară, pe tine care mult mai dulce, blîndă eşti? În vijelie mugurii de mai se sfarmă, scurt măsurată e vara, cînd în timp priveşti. Ochiul ceresc luceşte, uneori el arde, culoarea aurie pierde-şi-o ades. Tot ce-i frumos de frumuseţe se desparte, prin voia întîmplării şi-al schimbării mers. Să nu se irosească vara ta vreodată frumuseţii tale vreau să-i dărui veşnic scut. Să nu se sumeţească moartea niciodată că-n umbra ei tu umbli, şi că te-ai pierdut. Oamenii cît timp vor respira sub stele - tu vei răzbi, trăind în versurile mele. |
Să te asemui cu o zi de vară? Eşti mai frumoasă şi eşti mai senină, În mai, vînt aspru mugurii doboară În august toamna-a şi-nceput să vină! Adesea soarele-i o grea văpaie, Iar alteori sub negri nori se-ascunde. De frumuseţe totul se despoaie Fără să ştii de ce şi nici de unde. Dar veşnica ta vară nu se stinge, Nici chipul tău frumos nu va fi şters, Nici umbra morţii nu te va atinge Cînd vei trăi în veşnicul meu vers. Cît ochi vor fi, cît inimi or să fie, Sonetul meu te va păstra tot vie. |
| (traducere Lucian Blaga) | (traducere Mihail Sebastian) |
| Cu-o zi de Vară să te-alătur oare? Eşti mai frumos, mai molcom şi mai blînd; În Mai, moi muguri sparge aspra boare Şi vremea verii trece prea curînd; Cînd prea pripeşte-aprinsul Ochi ceresc, Cînd auru-i se-adumbră, alteori. Şi-n ce-i frumos mîndreţuri istovesc După noroc, sub sorţii schimbători... Dar Vara ta eternă nu păli-va, Nici frumuseţea nu ţi se va pierde, Şi nu te va umbri Nemilostiva, Cînd din eternul stih vei creşte verde. Ochi treaz şi oameni vii cît or să fie. El viu va fi, şi viaţă-ţi va da ţie. |
Să te asemui cu o zi de vară? Mai blîndă-i frumuseţea ta, o ştiu! Mulţi muguri pier: vîntoasa îi doboară. Şi-i scurtă vara, pleacă timpuriu. Ne frige ochiul soarelui, adese, Cum auriu-i chip e-ades umbrit; Chiar frumuseţii celei mai alese O toană-a Firii-i poate fi sfîrşit! Dar vara ta e veşnică: nu piere Nimic din frumuseţea ta, în veci! S-o însoţeşti ca umbra nu-ţi mai cere Nici Moartea, cît prin vremi în versu-mi treci! Cît vor fi oameni şi cît vor vedea, El va trăi şi viaţă îţi va da! |
| (traducere Tudor Dorin) | (traducere Petre Solomon) |
| Să te asemui cu o zi de vară? Ti-e firea mai cu farmec, mai blajină, În mai vînt vitreg mugurii doboară, Şi zestrea verii e şi ea puţină. O dată-i ochiul bolţii-nvăpăiere, O dată-i ceaţă aurul sclipirii, Din ce-i frumos ades frumseţea piere, Cum vrea-ntîmplarea sau osînda firii. Dar vara veşnică îţi este partea, Minunea-i pururi în robie ţii, Nu-ţi va şti umbletul prin umbre Moartea, Te-nalţă versul veşnic în vecii; Cît suflu-i viu în veac, privirea vie. În stihu-mi trainic afli trăinicie. |
Să te asemui cu o zi de vară? Tu eşti mai gingaş şi mai cumpătat. Muguri de mai în vînt se înfioară Şi-arenda verii iute-i pe gătat. Cerescul ochi odat' prea dogoreşte Şi chipu-i auriu e-ades umbrit; Tot ce-i frumos din ce-i frumos descreşte. De soarta sau schimbarea i-a ursit. Dar vara ta eternă nicicînd piere, Nici fi-vei de frumseţe văduvit; Nici Moartea-n umbra ei nu te va cere. Cînd în eterne versuri te-am clădit. Cît ochii văd şi e suflarea vie, Mi-e versul viu şi-ţi dă viaţă ţie. |
| (traducere Maria Moscu) | (traducere Mihaela Anghelescu Irimia) |
****
Pentru cei obișnuiți cu munca de redactare sau editare, aceste interpretări diferite pornind de la același text sunt o treabă obișnuită. Traduttore, tradittore, se spune în lumea literelor și știm cu toții că orice traducere, mai ales în cazul poeziei, este și o operă nouă. Mie îmi place să văd versiuni și interpretări diferite ale aceluiași text, fie că este vorba de o traducere, fie că este vorba de repovestirea unei alte opere. Până la urmă și adaptarea unei opere literare într-un alt limbaj artistic (vizual, scenic, muzical etc.) este tot un fel de traducere-interpretare și toate acestea nu fac decât să îmbogățească opera originală.
Cred că în română traducerea canonică (sau cel puțin cea mai cunoscută) pentru Sonetele lui Shakespeare este varianta lui Gh. Tomozei (cele mai recente reeditări ale acestei traduceri sunt cele din colecția bilingvă Shakespeare de la Pandora M). Cea mai recentă traducere este cea din 2016 a Violetei Popa pentru colecția Shakespeare Opere complete realizată de traducătorul și shakespearologul George Volceanov pentru Ed. Tracus Arte (această ediție are și un foarte bun Studiu introductiv semnat de George Volceanov). Pe lângă sonetul original, am adunat aici 14 traduceri, cu mențiunea că două versiuni aparțin aceluiași traducător, Neculai Chirica: apărute la distanță de câteva decenii versiunile lui Chirica sunt ușor diferite, așa că le-am păstrat pe ambele. Deși au apărut în mai multe ediții, traducerile lui Gh. Tomozei sau Ion Frunzetti au fost consemnate la fel în edițiile pe care le-am avut la dispoziție, așa că le-am pus o singură dată.
Edițiile pentru traducerile în română ale Sonetelor lui Shakespeare pe care le-am folosit în articolul de față sunt: Sonete. Sonnets, Ed. Pandora M, 2016, și Sonete, Ed. Junimea, 1978 (trad. Gh. Tomozei); Opere I. Sonete. Furtuna, Ed. Tracus Arte, 2016, cu un Studiu introductiv de George Volceanov (trad. Violeta Popa); Sonete, Ed. Cartier, 2016, 2018 (trad. Radu Ștefănescu); Sonete, col. „Cele mai frumoase poezii”, Ed. Tineretului, 1967 (trad. Ion Frunzetti); Sonete și poeme, Ed. Minerva, Biblioteca pentru toți, 1974, Prefață și Tabel cronologic de Dan Grigorescu (trad. Neculai Chirica); Sonete (ediție completă), Ed. „Grai și Suflet - Cultura Națională”, 1991 (trad. Petru Rezuș); Opere complete 9. Sonete. Poeme: Venus și Adonis. Necinstirea Lucreției. Phoenix și Turtureaua. Jeluirea îndrăgostitei. Pelerinul îndrăgostit, Ed. îngrijită, notă introductivă și comentarii de Leon D. Levițchi, note de Virgiliu Ștefănescu-Drăgănești, Ed. Univers, 1995 (trad. Gheorghe Tomozei, Ion Frunzetti, Lucian Blaga, Mihail Sebastian, Teodor Boșca, Neculai Chirica, Tudor Dorin, Maria Moscu, Petre Solomon, Mihaela Anghelescu Irimia).
Dacă vă interesează să găsiți viziuni diferite asupra aceleiași traduceri, ediția cea mai bună este Opere complete 9. Sonete. Poeme: Venus și Adonis. Necinstirea Lucreției. Phoenix și Turtureaua. Jeluirea îndrăgostitei. Pelerinul îndrăgostit (Ed. îngrijită, notă introductivă și comentarii de Leon D. Levițchi, note de Virgiliu Ștefănescu-Drăgănești, Ed. Univers, 1995) în care se găsește atât varianta originală a poemelor, cât și mai multe traduceri ale fiecărui sonet. În plus, este o ediție cu note și comentarii care îmbogățesc textul original. La fel, și în ediția Opere complete I-II (Comedii-Comedii. Poeme. Sonete) apărută la Fundația Națională pentru Ștință și Artă puteți găsi mai multe traduceri diferite.
În engleză ediția cea mai completă și documentată cred că este All the Sonnets of Shakespeare editată de Paul Edmondson și Stanley Wells, ambii cercetători la Shakespeare Birthday Trust și apărută Cambridge University Press în 2020, cu o Introducere consistentă, adnotări pe marginea fiecărui sonet și aranjarea lor în ordine cronologică. Preferata mea este, însă, ediția The Sonnets în format mini hardback a colecției „Macmillan Collector's Library”. Este o ediție cartonată și legată în pânză, cu folio auriu pe margini, supracopertă și cu panglică de marcaj. Formatul este ușor atipic (10x16 cm), ar putea părea prea mic pentru a fi ușor de citit, însă fontul și paginarea sunt perfect echilibrate, lăsând loc chiar și unor detalii grafice ce înfrumusețează pagina. Este un format perfect atât pentru a putea lua cartea în călătorii, cât și pentru a putea citi comod și a nota pe margini. Și, apropo de celebritatea Sonetului 18, această ediție are pe coperta verso chiar primele două versuri ale sonetului.
Colecționez de mai mulți ani Sonetele lui Shakespeare în diverse interpretări, dar nu le-am adunat încă pe toate, e work in progress. Dacă sunteți interesați să aflați mai multe despre Shakespeare și opera lui, pe lângă articolul în care am pus alături un sonet de Shakespeare cu unul din splendidul volum al lui Vasile Voiculescu Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară, am mai adunat într-un articol mai vechi mai multe cărți și ediții cu și despre William Shakespeare: Shakespeare: cel mai cunoscut necunoscut.
Scrie un comentariu