Chestionar de cititor de cursă lungă – Lidia Bodea: „Poate că, până la urmă, chiar pagina deschisă e locul ideal pentru citit”

Lidia Bodea este director general al Editurii Humanitas și cititoare de cursă lungă. Prezență discretă în lumea culturală, este cunoscută cititorilor mai ales prin roadele muncii sale de editor: nenumăratele cărți apărute la Editura Humanitas de-a lungul anilor. De ceva vreme, a intrat și în clubul select al cititorilor iubitori de pisici, fiind adoptată de un adorabil motan negru, și el mare iubitor al lecturii și relaxării. Vă invit s-o descoperiți pe cititoarea Lidia Bodea în chestionarul de cititor de cursă lungă de mai jos. 

● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?

Am avut noroc, e chiar ultima carte citită (și... privită, căci are ilustrații): Svetlana Dorosheva, În mintea copiilor, traducere din rusă de Maria Khantashkeyeva, una dintre bijuteriile de la Baroque. Inteligentă, tandră, hazlie – un ghid (tonic și rafinat) de supraviețuire (pentru părinți și nu doar).

● Cum alegi cărțile pe care le citești?

Dacă lăsăm deoparte cărțile ori manuscrisele pe care le citesc cu gândul de-a hotărî dacă să fie publicate, și vorbim doar despre lecturile „de bunăvoie”, atunci avem următoarea listă de răspunsuri: sfânta întâmplare, dispoziție, recomandări, curiozitate, continuitate (odată ce-mi place un autor, caut să-l citesc cap-coadă) etc. etc.

● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?

Cu cei care le-au citit și ei, cu prietenii, în primul rând. Și ne așteptăm deseori unii pe alții să ducem o lectură la capăt.

● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?

Recent, J.M.G. Le Clézio, Ritornela foamei. Vina mea, nu trebuia să-mi fac iluzii.

● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?

Nu, n-aș putea opri pe nimeni de la a citi o carte, orice carte...

● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?

După trei orașe și cinci case, în biblioteca mea cred că n-au mai rămas cărți care să mire pe cineva... Totuși, uite, văd pe raftul de jos un intrus, o carte care mă face și pe mine să mă-ntreb cum de-a supraviețuit celor cinci selecții natural-imobiliare: Grupul µ, Retorica poeziei. Am bănuiala c-am păstrat-o ca să nu uit că-ntr-o vreme am păcătuit împotriva bunului-simț (de fapt, împotriva literaturii), frecventând secta structuraliștilor și vorbind păsăreasca aferentă: intenție autotelică, izotopie și hiperizotopie, duplicare și triplicare, alotopie,  alosemii! Doamne, apără și păzește!

● Citești literatură română contemporană?  Ce cărți ai recomanda?

Da, cum altfel? Lucian Teodorovici, Cel care cheamă câinii (tocmai o recitesc). Călin Torsan, O zi. Ultima (tocmai am început s-o citesc).

● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești?

Nu cred într-un loc ideal pentru citit. Mi s-a întâmplat să citesc în tren, în avion, la plajă, în balcon, la școală (pe sub bancă!), ba chiar și-n copac (de-ale copilăriei). Odată ce cartea mă confisca, nu mai conta unde sunt. Poate că, până la urmă, chiar pagina deschisă e locul ideal pentru citit.

● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?

Mă tem că am prea puțină imaginație pentru exercițiul ăsta... Nu mă văd nici luând cina cu vreun personaj întâlnit doar într-o carte, nici stând la bere cu un scriitor pe care nu-l cunosc decât din cărți, ceea ce înseamnă că nu-l cunosc. Altfel, am marele noroc de-a mă-ntâlni din când în când, la cină, la bere, și cu personaje, și cu scriitori.  

● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?

Una dintre cele pe care, după ce le-am citit, aș fi vrut să le pot învăța pe de rost. În ordine cronologică: Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche,  Mircea Cărtărescu, Nostalgia, Venedikt Erofeev, Moscova-Petușki (dacă mai apare pe afiș la unteatru, merită văzut spectacolul cu Richard Bovnoczki!).

● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?

Memoriile lui Hadrian, Nostalgia, Ieudul fără ieșire. Și două audiobookuri: Micul prinț (în lectura Oanei Pellea), Kafka, Scrisoare către tata (lectura Marius Manole).

● Îți aduci amine cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?

Primisem cadou prima mea carte-mare-și-fără-poze, o culegere de basme, vreo 300 de pagini. Intram deci și eu în ordinul cititorilor adevărați! Mi-a fost teamă că n-am să mă descurc, că n-o să pot citi, singură!, fără ajutor de la cei mari, ditamai cartea, dar în câteva zile o terminasem și-mi revendicam cu maxim aplomb dreptul la următoarea.

● Cât de mult mai poți citi „de plăcere” și nu ca parte a îndatoririlor de muncă?

Mai puțin decât aș vrea. Am voie să completez răspunsul cu un text (un poem?) al lui Emil Brumaru? Găsesc că e tare frumos și că i-ar putea bucura și pe alții:

„NU TREBUIE SPUS LA NIMENI

Când începi să citeşti din plăcere, eşti pierdut! Ai trăit o viaţă şi iată! ea se subţie, dispare cu tot ce are mai concret: zaţul iubirilor tale mirosind brutal a transpiraţie de subsuoară... cearșafurile mototolite în fuga armonioasă a amorului matinal... Încarcerarea în pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămânii lui Bezuhov. Miroşi duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îţi treci vârful limbii peste buze cu parşivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îţi stoarce, romantică, vlaga bărbătească şi apoi doreşte să te sinucizi împreună cu dânsa... Şi câte şi mai câte nu ţi se pot întâmpla! Copil, adolescent, matur, mă cufundam inocent în lecturi interminabile. Nu le bănuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de vampirismul feroce al cărţilor. Încă o clipă şi deveneam, pe hârtie, în hârtie, fraza făcută din litere înmănunchiate în cuvinte... Mă dizolvam în singurătatea, nu a mea, ci a lui Robinson Crusoe! Când începi să citeşti din plăcere, eşti pierdut! Rugaţi-vă pentru sufletul meu...”

● Munca de redactor ți-a schimbat obiceiurile de lectură sau reușești să separi cititul de plăcere de cititul pentru muncă?

Da, recunosc, a fost o vreme când scoteam cumva instinctiv creionul și-ncepeam să fac corecturi, sugestii de traducere ori de redactare direct în pagina cărții pe care-o citeam, carte deja tipărită, plecată în lume.  Dar m-am vindecat, căci m-am surprins – citeam în tren – căutând cu disperare ceva de scris ca să fac nu știu ce corectură nesemnificativă, și m-a luat mila de mine – „Ce faci, dom`le, rupi vraja de dragul unei litere sucite?!”

● De ceva vreme te-a adoptat și pe tine o pisică. Ai redescoperit o altă plăcere a lecturii cu o mâță în brațe?

N-am descoperit altă plăcere decât aceea de a fi înhățată – zgâriată, mușcată – de mâna cu care-ntorc pagina și cu care se presupune c-ar trebui să alint sau să hrănesc sau să mă joc cu motanul...

Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Lidia Bodea    

Cele trei de pe insulă (Craii de Curtea-Veche, Nostalgia, Moscova-Petușki)

Bulgakov, Maestrul și Margareta

Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici

Matei Călinescu, Un altfel de jurnal. Ieșirea din timp

Mircea Cărtărescu, Solenoid

Andrei Kurkov, Prieten drag, tovarăș al răposatului

Kassia St Clair, Culorile și viața lor secretă

Ion Mureșan, Cartea alcool